învârtind manivela,
flașnetarul-
o tornada de vreascuri
dezlănțuie prin parcuri...
un corb solitar,
cu aripa-i înnegrită de gânduri,
desenează pe nori
o caligrafie
a tăcerii.
când e ceață ...
când e somn...
când plopii scutură ploaia...
din grămadă de frunze uscate,
ca doua mărgele din obsidian,
ochii speriați ai unui șobolan...
tresar.
ar putea fi
ramura unui copac
răsucită de trăsnet;
aripa rănită
a unui pescăruș
lovit de năprasnicul ger;
dorința de evadare
din labirintul îngrijorărilor
cotidiene;
ar putea fi
o îmbrățișare tainică
a unui prieten
pitit în ungherele inimii..
a băut din paharul
impostorilor-
fiorul înșelăciunii
îl simte pe buze.
a stat la masa
vânzătorilor de țară-
gustul trădării îi acoperă
cerul gurii.
știind adevărul,
a propagat minciuna
drept țintă a dreptății-
lumina roșiatică
a întunericului
îi sfredelește fața.
voi, pruncilor,
ascunși în umbra
bătrânilor chiparoși,
veți pune pe treptele existenței
o suflare curată și pură de viață!
la o parte veți da ignoranța;
răutatea și reaua credință
topite vor fi
în focul iubirii!
o zei,
îmbătați de fumul aroganței și al urii,
pământul este și va fi
al oamenilor!
-->
Răspunsuri
Usor alunecam spre o geometrie sacra, existentiala.Formele poliedrelor sunt schimbatoare la adierea gandurilor si faptelor.
Ioan, multumesc frumos.
voi, pruncilor,
ascunși în umbra
bătrânilor chiparoși,
veți pune pe treptele existenței
o suflare curată și pură de viață!
la o parte veți da ignoranța;
răutatea și reaua credință
topite vor fi
în focul iubirii!
SUBLIME VERSURI
Mircea bucuroasa de popas si de semn.
Toate cele bune!