Cu tine…
Cu tine de dor împart iar tăcere,
Speranțe desculțe și chiar mângâiere,
Cuvinte ascunse, criptate-n decor,
Iubirea tăcută, azi, fără amor.
Așteaptă să vină un vers pentru noi,
Să scriem cu cerul poemele noi,
Și praful de stele cu miros de parfum,
Să-l punem în versul acesta postum.
Tăceri să-mpărțim cu dorul pe masă
Și-n piept să purtăm o stea norocoasă,
Cu dânsa o clipă să ardem și noi,
Această iubire cu lacrimi de ploi.
Dorințele surate să trecem de soare,
Cumva răstignite de-nalta uitare,
Iar clipa deșartă de dor ponosită,
S-o ardem în ziua de lună umbrită.
Și dansul iubirii ca valsul în doi,
Să țină la gală iarăși pasul cu noi,
Iar când elegant ne lasă pe spate,
Să umplem cu versuri o ultimă carte.
Păstrează privirea...
Păstrează privirea-n tăcere,
Ca acele mii de comori,
Dar vino și-adu mângâiere,
Ca îngerii noștri în zori.
Mai lasă speranțe pe masă
Și toți trandafirii tăiați,
Când inima nopții acasă,
Din cerul de stele o bați.
Cu raze din luna cea plină,
Mai umple o cupă de vin
Și lasă iubirea să țină,
Azi brațul acestui destin.
Așteaptă să plece din curte,
Alei către veșnicul drum,
Să lase în umbrele scurte,
Esență de cer și parfum.
Nebune dorințe să ardă,
În pieptul ce ieri a uitat,
În mine iubirea să vadă,
Cum pași către vis a lăsat.
Ascultă aceeași tăcută privire
Și fă-te comod pe divan,
Dar scutură-n umbră iubire,
În veacul acesta profan.
sursa foto-necunoscută-media online
-->
Răspunsuri
Doamne cât de frumoși sunt! Vă mulțumesc !
Mă zbat
Mă zbat în durerea de ieri,
Cad ca un fulg uitat în privire
Și ard ca o toamnă în meri,
Să-ntorc clipa ta de vorbire.
Mai urc gerul sorții în poduri,
Cu aripi de lună albastre,
Cât inima leagă iubirea cu noduri,
Suntem două păsări măiastre.
Dar zboară cu mine acasă o clipă,
Și mai lasă doar o punte în veac,
Să treacă speranțe lăsate risipă,
Să ardă un cer de stele când tac.