oglinzile zorilor
joacă ca o stampă cu multe feţe
retina croşetează o lume
scăldată în adevăruri noi
zăgazul răbdării
sfărâmat în bucăţi
mă înalţă
sărut tăcerea orizontului
captuşit cu liniştea
în care odihneşte gândul
aerul sigilează fiecare lacrimă
din ciutura singurătăţii
într-un gol de timp al uitării
sub privirea însetată a soarelui
temerea continuă să găzduiască
lumea întâmplărilor
respiră visul din mine
sămânţă de lumină
într-o mare sângerândă
imortalizez zorii
însetaţi de iubire
tremurând în tuşe de lumină
mă ascund de nopţile zugrăvite cu smoală
sub geana bobului de rouă
îmi pun aripi
pentru zborul de mâine.
-->
Răspunsuri
Recitit cu multa placere. Fromoasa poezie!
Frumoase versuri!