Când sărut, duios, ochii tăi ca nişte migdale,
părul tău bălăior stă aruncat pe spate;
se leagănă cu tine, un con de umbră moale
şi fiorii trec zănatici, în porţii egale.
Când sărut, duios, ochii tăi cu priviri domoale,
chiar sânii-hulubi încep, haotic, să palpite,
aceleaşi flăcări prin sânge, ne tot dau ocoale,
şi ne pierdem amândoi, în trăiri vrăjite
Când sărut ochii, gura ta, şi azi, tot mi se pare
că eşti aceeaşi domniţă din tinereţea mea;
statornici şi generoşi, iubirea noastră nu dispare,
ne-nvăluie-n timp,într-o lume egoistă şi rea.
-->
Răspunsuri
Frumoase versuri sensibile!