Sfărşit de toamnă ruginie
frunzele căzute îşi pierd strălucirea
vântul le spulberă necruţător
ce nepăsător se-arată
faţă de durerea lor mută
Aş vrea să mă metamorfozez într-o pasăre
un Icar cu aripi imense de ceară
să încep o călătorie spre neunde
precum păsările
spre o dimensiune superioară stării de fapt
Cănd dorul mă sfâşie
căldura din inima ta -inima mea
să- mi topească aripile
să mă prăvălesc în abisul iubirii curate.
Sfârşitul tristei toamne ce-şi îngână prohodul
să fie avatarul care aşterne
liniştea pe rănile durerii trupului
şi a sufletului extrem de trist.
-->
Răspunsuri
Mulţumesc Elena pentru lectură !
Să ai o seară frumoasă !