Simt glasul tău de fiică a tăcerii
Când treci prin amintire ca un zbor
Tu mă urmezi cu taina privegherii
Ca-ntr-un siaj de ceruri călător
Năpăstuit te simt, veche durere
Când negre flori de noapte tu le frângi
Şi-apoi gonind sfârşeşti voie a-mi cere
În orologiul dorului să plângi
Convoi de sentimente părăsite
Cresc în amurgul recelui lăcaş
Cu roze de dorinţe peticite
Care se pierd cu nopţile sub paşi
Lumina lunii cade iarăşi sfântă
Lăsând prin aer umbre de dragoni
Când păsările umbrele ne cântă
Şi-n fânul cu miresme te răstorni...
-->
Răspunsuri
Frumos poem, imagini poetice şi metafore admirabile!
Frumoase versuri