Sonet [În tainice ecouri, noiembrie se lasă...]
În tainice ecouri, noiembrie se lasă
Şi răvăşeşte inimi de-amorezaţi înceţi.
Prin streşini doar surâsuri poeţii îşi revarsă,
Gonind spre nemurire după ceilalţi poeţi.
În soba fumegândă un zgomot se înalţă
Speriind motanul malcom a grijă şi a moarte;
În fuga lui sorbită, lighenele încalţă
Lăsând de-acum să plouă pe jos prin ţigle sparte.
O damă de pe vremuri cu ţoale aurite
Îi face-ochi dulci, pe masă, unui înalt valet
Da`n drumul ei spre june, prin cărţile-nvechite,
Se-ndrăgosteşte straşnic de-un purpuriu şervet.
Un frig coboară-n case şi dragostea dispare,
Iar mândră c-a lăsat un suflet în uitare.
-->
Răspunsuri