lumina-mi scade, timp e la crepuscul
mai văd copacii aplecaţi pe stradă
mă strânge clipa cu un nod minuscul
noaptea se-agaţă, dar nu vrea să cadă
la răsărit sfârşitul mi-i aproape
nu vreau să vină şi-s bolnav de frică
mai lasă-mi ochii scânteind în noapte
că geana lor lumina nu-mi ridică
scurtăm distanţe ucigând secundă
cum Chronos muşcă ucigaş din timp
îşi mai ucide fluviul câte-o undă,
mai moare-un zeu, acolo, în Olimp
mi-e somn de tine, pe final de eră
şi te respir ca aerul în seră…
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri
foarte frumos, felicitari...
Frumos poem!