Miresme-mbietoare în fir firav de iarbă,
Fumuri nevăzute, se-nalță către soare
Învăluie-n sclipire frumoasa floare dalbă,
Picuri mici de viață răsar iar, pe cărare.
O mică buburuză își plimb-a ei podoabă
Din amorțirea iernii, în care a zăcut,
Încearcă să se-nalţe pe lujer vechi de nalbă,
Dar nu mai are vlagă și-n humă a căzut.
În simfonii tăcute valsează a chemare
Palete de culori brodate-n aripioare,
Sunt fluturii avizi de-a câmpului culoare,
Se-ntrec cu jocul surd al razelor de soare.
În dor de-agoniseală se-ndreaptă către-o floare
Cu aripi transparente, harnice albini,
Zumzăie în cor, solfegii, note de culoare
Cheamă primăvara şi florile-n grădini.
Apar ciorchini de muguri ce par că râd în soare,
Plesnind, ca la un semn, să dea frunzei scăpare,
În voaluri de mătase îmbracă iar, livada,
Ploaia de petale să fie-a lor, parada.
Surâsul dimineții se frânge în lumini,
Ploaia de petale le ninge a candoare,
Dansează zorii zilei în ochi de cer senini
Alină dorul sacru-n zboruri călătoare.
E primăvară iar, mănunchi de începuturi,
Cu florile crescute în suflete frumoase,
Spectacolul naturii e-n zborul lin de fluturi,
Bucuria-n noi, ea, soarta ne-o mai coase.
-->
Răspunsuri
va multumesc...rasfat total...