Speranțele vin...
Speranțele vin, poate pleacă
N-apare de loc curcubeul
Doar nopțile-n prag se îneacă
Și-n nuferi i-ascuns heleșteul
La masa de lemn stau de pază
Și lampa prezență obscură
În noaptea din mine veghează
Când somnul din gene o fură
Mă plouă cu fulgi de-ntuneric
Cu umbre tăcute și blânde
Prin mine se plimbă himeric
A mărilor valuri și unde
Pe maluri se-nșiră uitate
Căsuțe bătrâne bolnave
Sub luna pierdută în noapte
Strivită-n dorinți retrograde
De-atât întuneric mi-e frică
Dar gust plin de lacrimi sărutul
Și lampa se face mai mică
Iubito e doar începutul
Te caut cea toată, cu gura
Să-ți fur când se leapădă nurii
Și-ți mângâi frenetic făptura
În razele albe-ale lunii
E lung între clipe popasul
Iar brațele tale sunt grele
Se pierde cărarea și pasul
Sub pumnii cernitelor stele
Îmi ești ca o scumpă povară
De flori lângă piept grămădite
Te strig:
-Vino-ncoa primăvară
Și tu îmi răspunzi:
-Da iubite
-->
Răspunsuri