Tu eşti pescar de suflete Mărite Doamne ,
şi strângi haotic în minciogul Tău
peşti târfe şi magnolii sau câte-un fariseu
(şi-ţi urmăresc cârligul şi eu de două toamne).
detest ziua de mâine! în aşteptarea ei
îmi scot spinii din suflet
(şi din carnea nenuntită a celor drepţi ai mei)
când mă opresc din umblet
şi fac câte-o agapă (paradă doar cu cei flămânzi)
sub umbra unui tei.
cum am venit pe lume chiar nu ştiu.
căci într-un fel m-am stins în Zi de Paşte
şi asta chiar-nainte de-a mă naşte
din pântecul pregnant deschis portocaliu.
mă tem de-atâta timp să mai trăiesc
şi-am strâns în piept atâta dor de moarte
că-nclin să colecţionez în lunga noapte
neant peste neant cu iz Dumnezeiesc
-->
Răspunsuri
Adelina....imi place mult de tot cum scrii. Cu fiecare poem ma emotionezi intr-un anume fel, special. Mesajul e tulburator.
Felicitări! am lăsat un semn de lectură
Cu prietenie Lenuş