Privesc atent spre fundul paharului cu ceai,
Iar fata mi-e rece si alba ca varul.
Se face-ntuneric in sufletul meu,
Si ma intreb pe unde imi este felinarul.
Probabil rugineste intr-un mizer cotlon,
In timp ce se deapana filme de groaza.
Pustiu e in mine si e in salon,
Si mult as vrea in dansul ca sa gasesc o oaza.
Iar in decorul negru simt ca ma ia cu frig,
Strigoii durerii se-nfrupta din mine,
Si nu mai am lacrimi, imi vine sa tip,
Dar ma-ncalzeste gandul ca ti-este tie bine.
Te afli pe poteca ce duce catre rai,
Si nu mai conteaza ca esti la distanta,
In camera-ncepe sa ploua incet,
Cu picaturi de soare care imi dau speranta.
-->
Răspunsuri
"Suferinţă" dar..."În cameră-ncepe să plouă încet, / Cu picăturide soare care îmi dau speranţă"
Cu prietenie Lenuş
Tristă speranţă...
Cu drag, Lucia