am un prieten vechi
ce-mi spune zilnic două
sau mai multe cuvinte
îl ştiu din vieţile trecute
avea părul albastru
şi mâinile pline de lut
modela suflete
în timpul său liber...
n-am vorbit cu nimeni despre Dumnezeu
mai ales cu oamenii
ei nu tac niciodată
nici când dorm
ei şi în vis cântăresc
măsoară
fac procese
de la o vreme nici eu nu vorbesc
am ales să tac împreună cu Dumnezeu
ziua mă prefac în pasăre şi zbor
până când cerul şi pământul
se amestecă devenind Rai
apoi iad
şi rugăciunile îşi pierd sensul
Dumnezeu
îmi dă alt suflet
să mă rostogolesc în pustiul vieţii
-->
Răspunsuri
Superbe imagini! Va multumesc!
Frumos poem al sufletului
Va multumesc!