tăceri...
tăceri de dimineață curg
și fierb nostalgic în ibric
sunt poate chiar un pic absurd
făcând iar versuri din nimic
dar las cafeaua... parfumat
mirosul ei să mă-mpresoare
chiar dacă ziua s-a sculat
și-afară e lipsă de soare
văd țigla tristă, parc-a plâns
de astăzi va ploua din greu
aceleași lacrimi au ajuns
să plouă și-n sufletul meu
tu ești cafeaua mea și țip
de tine tare când mă frig
dar stau cuminte și promit
că te iubesc, nu-s ipocrit
și tu te duci cu raiul tău
pe gâtul meu neconsolat
iar gustul zău nu este rău
pe gură când te-am sărutat
și vreau sărutul să-l repet
să-mi umplu viața de parfum
din ceașca urcă un sonet
în zaț mi se deschide-un drum
ne-mbrățisăm necontenit
în spațiul ăsta olfactiv
de tine-i gustul primenit
deși zic uni-i primitiv
de ce să pui gura pe ea
o crește altul, tu s-o iei
dar cam așa e dragostea
când tu te pierzi în ochii ei
și ea te mușcă-ncet, blajin
de buze repetabil rut
un dulce fără zahăr chin
stârnit la zero absolut
mai pun o ceașca plină iar
s-o sorb cu-a dragostei nesaț
și poate azi am să apar
în dorul meu să te înhaț
să gust din carnea ta parșiv
căldura să o fur de tot
e ceru-ntunecat, oliv
și tu ai nasturi la capot
pe-altarul vorbelor cel sfânt
pe tine am să te așez
iar dacă nu mă lași să cânt
măcar puțin să te visez...
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri