Trecut
Am vrut să cunosc lumea
şi m-am oferit jertfă pânzelor ei.
Mă îndrăgostisem de Minciună,
de doamna aceea brunetă...Ura
şi cochetam, prin cafenele,
cu Senzualitatea.
Îmi vândusem pantofii ca să-i
cumpăr crini Deşertăciunii.
Strigau norii după mine, plângând
în cascade de întrebări,
întrebări ce se spărgeau
de trotuarele lumii.
Însă, într-o seară,
rezemată de un felinar,
se odihnea o Lumină.
Mă opresc lângă ea dar deodată se stinge-n mine
Şi nu mai doream apoi să
mă întâlnesc cu doamnele mele.
Fugeam...fugeam pe trotuarele
pline de cioburile lacrimilor de la nori.
Ce bine era dacă mai aveam pantofi – gândeam –
că nu aş mai fi sângerat acum...
Răspunsuri
Frumos "trecut" ai scris Adi, Felicitări"