batalionul 3...
ace de gheata,
ingenuncheaza in ochiul de raza...
tacerea mov se frange in vioara,
in vocea de fiara suspina padurea
si lumea,poarta haina de armata.
bagheta atarna in mana beteaga.
un cal isi scutura aripa de zapada.
cararea e drumul mancat de omida
ma cearta timpul,sub geamul de clepsidra.
ninge amestecat cu pene.
lemnul e ud. nu are putere
batrana sezuta p_un scaun de nuiele
incearca cu vatraiul,sa tina flacara aprinsa.
pana si luna_i stinsa.
afara viscoleste de te doare.
dar cel mai rau ma doare,
privirea cazuta_n icoane.
urc scara de la pod.cu pasul mic,
sa adun in palarie,puii de pisic.
ii pun batranii_n poala,sa_i tina de frig.
ramas_au numai trei...
si chiar de tu nu vrei sa mai revina..
prin raza de lumina din sipca crapata
amintirea sloboada:
>_cand puii de pisic vor creste mari,
pe ulita vor trece carute de tigani.
acolo_n balci i_o roata
si caii spre ceruri_si deschid poarta.
vom manca halvita,susan si cozonac cu nuca!>
putra o haina groasa si patul armei_n dunga.
>ai grija de bunica!>_a fost ultima sa ruga.
l_am tot privit pana s_a prefacut in alb...
in albul zapezilor,in prag de noapte
priveam buimac,copacul noduros,pe coate
cu crengile innodate veninos,
ce imi crescu prin coaste...ca un fuior intors.
am tras zavorul...sa nu mai aud capriorul cum muge.
priveam,privirea lunii cazuta_n rascruce de drumuri.
auzeam voci neauzite,de tunuri.
...sparg ceasul...
limbile de foc ce-mi masurara pasul
mi_arata cu degetele cerul.
m_am zavorat cu fierul si viscoleste_n mine pana_n os.
cu trunchiu_mi noduros,
intrat_am in vatra.
ma intreb ce are lemnul de nu poate sa arda,
si focul de nu vrea sa se aprinda.
am oasele arse. s_mancat de omida.
sunt ars pe de-a _ntregul.
icoana din grinda,pe jumatate oarba
se roaga...
cu tampla_n pumni cazuta,
copilul din mine pe buze_mi cuvanta:
"_chiar daca pasii mei au trepte de lut,
am facut legamant!...
m_ar blestema icoana
si crucea mi_ar fi stramba.
urc scara...in umbra,
capacul de la pod geme lugubru...
trag drugul si dau sa ridic, costumul celui mort.
se aude un zgomot orb
un sac,ca o stafie pe burta se despica...
porumb imi cade_n pumn si_n palarie_mi pica.
zambesc...s_au dus anii...candva...
l_au ros sobolanii.e iarna grea imi spun...
"_deschide acum si scoate din lavita
halvita,susan si cozonac cu nuca!
in pumn ai gologani.
trecut_au multe carute de tigani.
si puii de pisic..."
cu lampa incerc sa_mi fac lumina_n umbra
copilul de pe sac imi sare in brate.
pe barba ma saruta.
si pentru Dumnezeu!
copilul sunt chiar eu!
incerc sa cobor scara.batrana toarce un fus.
dar scara n_are trepte, decat in sus.
cad ca o santinela,pe patul de arma
din trupul meu musc si gem ca o fiara.
alerg prin zapada.sunt lup.sunt propria_mi prada.
privesc in urma pe campul de lupta
in zapada cazuta,nu e loc de carare.
si albul ma doare.
e un alb bolnav.
si unde e cararea?
si urma de bocanc?
alerg in cerc,cu trupu_mi schilod
un gand nebun ma face,
sa urc scara la pod...
un cal alb,ma roaga sa_l slobod.
-->
Răspunsuri