Mi-e greu când mi- eşti departe
Tristeţea mă cuprinde , mă deprimă,
Simt o durere în fiecare parte
A trupului ce dragostea-l animă.
Pierdută eşti o vreme, nu pe viaţă
Cu tine şi luna-i mai frumoasă.
Parcă te-aud în fiecare dimineaţă
Cum iar mă chemi cu vocea ta duiosă.
Hai, vino acum, în braţe să te strâng,
Să- mi potolesc măcar o clipă dorul
Unei existenţe pe care n- o deplâng.
Tu eşti o dulce muză , poate viitorul.
Mi-e greu acum , cât îmi lipseşti!
Curând voi fi din nou cu tine,
Nimic nu e pierdut dacă iubeşti,
Tristeţea mă va părăsi, ştiu bine.
Răspunsuri
Mulţumesc Camelia !
Mulţumesc Luiza pentru versuri şi.... trecere !
Mulţumesc Mihaela !
Mulţumesc Elena pentru lectură !
Un poem în stil elegiac dar cu o doză de optimism. FELICITĂRI!!
Sa fie cat mai departe , aceasta tristete .
Frumoase versuri .![41.gif](http://i925.photobucket.com/albums/ad93/ucsycybersmiley/41.gif)
Mi-e dor de tine ca de-o zi de vară
Când din nisipul unui ţărm te-adun
Şi te zidesc castel până spre seară
Şi-nchid în el tot ce-aş dori să-ţi spun...
Îmi plac mult poeziile în care melancolia îşi păstrează întotdeauna doza ei de optimism.
Vă felicit din inimă.
Mulțumesc Mihaela pentru lectură !
Superb poem...Felicitari Dan!