TU...PLOAIA MEA...
Tu ploaia mea, de-acolo de departe,
în valuri de mătăsuri,tu mi-ești sânge,
să nu rămâi doar vis,ce-l scriu în carte,
s-auzi din el,doar vorba-mi care plânge !
Aș vrea să uzi cu zâmbet,o-ntomnare,
cuvântul meu din cartea de tăceri,
să fii lumina la fereastra care,
pe mine mă ducea,cândva,spre ieri.
Aș vrea să picuri cu lumina-ți valuri,
la malul meu de trup ce e văpaie,
și-n templul tău,iubire-a cărui praguri,
e sfântu-mi suflet,aer în odaie.
Tu,ploaia mea,de-acolo de departe,
nicicând pe-ogorul meu,să nu te-oprești,
ia-mi lumea mea și -apoi vezi o împarte,
întregul ție...unde sunt...și ești !
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Răspunsuri