Umbrele cu ochii verzi
Coboară-ncet spre mine,
Mă mângâie şi mă cuprind
Cu braţe lungi şi reci
Ca nişte lungi suspine.
Pătrunde toamna printre frunze
Ca o reptilă rece
Cu ţepii ei de aur alb
Atacă tot ce plânge
Când verdele cel crud se stinge.
Cad stropi de ploaie peste mine
Îmi udă sufletul cu stele
Pe străzi cu lună argintie
Aleargă şoapte de apus
Duc soare sfânt cu ele.
Răspunsuri
născută din adierile
de vânt şi de ploaie,
ca o umbră bântui
pe-o vale aurie,
croiesc castele de speranţă
din amintirile pierdute,
zidesc cuvinte
cu amestec de culori
peste fiinţa mea.
În bezna deasă
lumina pătrunde
doar murmur de şoapte
se-adună în minte,
din zări albastre
aduce-o furtună
cu mii de sentimente
înecate în tăcere.