Bogãţia,
beţia,
drogul,
curvia,
ura,
minciuna,
oare, avurã-n viaţa noastrã un rost ?
Stolul viselor noastre
aflarã adãpost?
Poporul meu...
eşti tot de neajunsuri plin
iar viaţa ta pare a fi un chin!
Iar fi plãcut lui Iisus
sã creadã despre tine,
cã eşti o ţarã cu viziune !
Dacã ţi-ai fi propus,
ai fi putut realiza,
dar, de ce n-ai primit
« Cuvântul Lui » în inima ta ?
Salturile calitative
nu sunt posibile
pânã nu vei lua
îndatã decizia,
fãrã mai întâi tu
vrând a te schimba.
Nu poţi face pasul urmãtor
dacã nu-L ei
pe Dumnezeu,
al tãu îndrumãtor.
Numai astfel vei putea
transmite şi altora
din experienţa ta.
Aşa... ai tu ceva de spus ?
La ce concluzie ai ajuns?
Pe cine inviţi sã urce
pe muntele Everest ?
când, defapt,
tu te împiedici
în al tãu amarnic mers?!...
Mai întâi capãtã tu
încrederea de sine,
sã le poţi inspira curajul
celorlalţi, vãzându-te pe tine!
Pentru ca ceilalţi sã te înţeleagã
şi sã te urmeze,
trebuie mai întâi sã te vadã
adunându-ţi epavele
din drumurile tale!
Numai aşa vor adopta
viziunea ta.
Nu e deloc uşor sã faci aceasta,
dar sã nu-ţi închipui cã primeşti
ceea ce-ţi doreşti.
Ci, numai cu o atitudine pozitivã
vei avea curajul sã vorbeşti
tuturor popoarelor
despre “urcuşul tãu duhovnicesc”.
Cautã mai întâi "iubirea"
cautã “binecuvântarea”
şi numai astfel
vei putea lumina
şi altora, cãrarea.
Implineste voia destinului !
prin forţa "Cuvântului",
si abia atunci vei putea uimi,
popoarele pãmântului !...
-->
Răspunsuri
Mi s-au umezit ochii de lacrimi, "O Doamne ai grija de BUNII mei Prieteni!" Fie sa ne intrecem in fiecare zi in zborul inaltelor Trepte Duhovnicesti si la capatul lor sa gasim pe DOMNUL. nostru! Multumesc la amandoi cu toata dragostea. AMIN.
Zorica Laţcu
FOCUL
Căsuţa mea de scânduri s-a aprins.
Ardea în noapte. Focul a cuprins
Şi tindă, şi odăi, şi coperiş.
Voiam să ies în noapte pe furiş,
Cu-o legătură-n mână. N-am putut.
În val de flăcări albe m-am zbătut;
Vecinii toţi dormeau; şi de-n zadar
Plângeam, închisă-n grinzile de jar.
Şi, ca să pot scăpa din casa mea,
Am lepădat şi haina, căci ardea
Şi-am aruncat şi legătura-n foc.
Mă-năbuşeam şi nu vedeam deloc;
Cuprinsă de uimirea morţii, stam
În oarbă nemişcare. Aşteptam
Să ardă-n mine tot, să fiu un scrum
Şi vântul să mă vânture pe drum.
Am auzit un zvon de prăbuşiri,
Şi casa mea pieri; subţiri, subţiri,
Se ridicară palele de fum...
Şi-n goliciunea mea pornii la drum.
Cerşeam lumini şi-n pragul nopţii reci
S-au fost deschis zări albe de poteci.
Curată, ca o candelă-n altar,
Cu trupul plin de răni şi greu de har,
M-am pomenit urcând pe scări cereşti,
Spre miezul dragostei dumnezeieşti.
Ştiam acum că focul fost-a pus
În casa mea, de mâna lui Iisus.
Avand sadita in inima ei frica de Dumnezeu, fericita Parascheva a inceput urcusul cel duhovnicesc pe scara virtutilor catre Hristos, Mirele ei, mai intai prin sfanta rugaciune, care este inceputul tuturor bunatatilor.
Cantari ortodoxe inchinate Sfintei Parascheva
Vezi mai multe video din diverse
Frumos poemul tău despre vizionar şi misionar, dar foarte greu de îndeplinit!
Felicitări pentru ideea pe care o transmiţi!