PĂDUREA A PLECAT DE-ACASĂ
Pădurea a plecat de-acasă
e demult ascunsă în case cu poduri înalte
şi garduri din scânduri.
Ea s-a închis într-un cerc de oţel
acolo nu naşte, nu plânge, nu cântă
dar poartă pe umeri, soiuri de vânturi,
cârduri de păsări ce zboară în văzduh
şi cântă în cor fremătat.
O palmă neagră de pământ
îi ciupeşte din soare, ploi şi din vânt
iar rădăcinile înfipte în piept
au strâns-o în braţe pe nervul său drept.
Ce bine se îmbrăca în verde crud şi auriu
pentru gala cu trecătorii ce cântau din zori
pentru musafirii ameţiţi de arome
care dansau prin norul de ceaţă
şi sorbeau din rouă, speranţă !
Pădurea a plecat de-acasă demult,
ascunsă e prin poduri înalte cu poale,
prin curţi cu garduri din scânduri
dar uscată o văd, de dorul curţii ei goale.
-->
Răspunsuri