Vis

[Gabriela Mimi Boroianu]

Vis Somnu-alene mă cuprinde legănându-mă pe brațe Șugubeață Luna-nnoadă-n păru-mi raze ca pe moațe Liliacu-şi dă mireasma învăluindu-mi trupul gol Când pe cer simandicoasă noaptea face-al său ocol. Îngerii din cer coboară și-n cearceafuri de damasc Trupul gol îl înfășoară-n albe visuri ce se nasc Și luând ca martor vântul gândurile ce-s ghidușe Îți așează la fereastră umbra ta cea jucăușe. Crini albi ascunși în sân de sub pături îți zâmbesc Buzele ce-au luat dulceața murelor te-ademenesc. Numai tu de-ai îndrăzni să pășești peste pervaz Să prinzi viață în odaie sărutându-mi un obraz. Pleoapele ce tremurânde te-au ascuns într-o visare Gâtul alb ce de dorință tot suspină în așteptare Părul răsfirat ce-așteptă degetele-ți să-l încurce Buzele întredeschise așteptând sărutul dulce. Ah! Dar zorii vin în fugă, nopții umbrele-i gonesc Și din visul ce mă poartă cu cruzime mă trezesc... Doar parfumul mai rămâne dintr-un vis suav și dulce Mâna-ntinsă spre fereastră încercând umbra s-apuce... de Gabriela Mimi Boroianu 21.02.2015

[Gabriela Mimi Boroianu]

Mulțumesc frumos!

[Ioan Muntean]