Pe bolta-ntunecoasă
privind, eu te-am zărit
Zburai încet Acasă
cu sufletu-ţi zdrobit...
Mărturisesc că te-am iubit
dar iată, nu mai eşti…
Ai dezertat din lumea mea,
refuzi să îmi vorbeşti.
Priveam spre cer, în zare
când steaua ţi-am zărit,
Căzând la ceas de noapte
din trupu-ţi împietrit…
Atunci plecat-ai tu stingher
că astrul ţi-a apus,
Ai mai privit odat’spre mine
şi sufletu-ţi s-a dus…
De ai uitat de-a ta iubită,
poate c-aşa ai vrut-o…
Doar ea era a ta sortită,
inima şi-a pierdut-o…
Aş vrea să vii dac-ai putea
să împărţim destinul,
Te-aştept însingurată-n vis
şi îmi înec suspinul...
Iar de va fi şi steaua mea
să plece după tine,
Ne-om întalni, de vom putea,
vom face cum e bine…
Te va căta necontenit,
‘naltându-se la astrii
Tu s-o aştepţi, să-i povesteşti
s-o recunoşti, s-o contopeşti…
Unirea o s-o facem sus
prin ceruri, galaxii,
Vom fi doar un întreg atunci,
în universuri mii…
Aşa cum noi am fost creaţi
din vremi primordiale,
Vom fi un suflet şi-un destin
în lumea-aceea...mare.
-->
Răspunsuri
Frumos... Felicitări!
Aşa cum noi am fost creaţi
din vremi primordiale,
Vom fi un suflet şi-un destin
în lumea-aceea...mare........................Felicitări. Ritmul și rima sunt eminesciene, un fel de Luceafăr