Tainic înflorind grădina,
Peste noapte corcoduşii,
Au întroienit lumina
Cu petale-n faţa uşii.
Suflă-un vânt primăvăratic
Peste zestrea pomilor
Şi din crengă, singuratic,
Cântă un graur zorilor.
Pe poteca din poiană,
Trece mândra numa-n ie,
Ochii ei - precum smaraldul,
Stau ascunşi sub pălărie...
Numai eu le ştiu adâncul
Şi sprânceana de cărbune;
Vino iute, primăvară,
Ca să fug cu ei în lume.
-->
Răspunsuri
Domnule Ioan Muntean, onorat de frumoasa dv, postare, pentru care vă mulţumesc!
Mulţumesc Mihaela, pentru citire şi comentariu!
Superbi "Zori", mi-au plăcut.