Te scufunzi în dantela albă a unui vis umed și ascuns un sărut ce atinge în repaus fructul alunecării suflet confuz într-un val de magia ritmului printre foi albe cu mărgele de sudoare inima ta geme coapse atinse respirații de plăcere ploape ce cobo
Aș vrea să zbor pe aripile unui vis magic fragmente de stele din părul tău și roua de lună pe pielea mea prin universuri infinite și mări imense de albastru îmi ajunge să ating limitele lumii să mă așez pe primul nor să mă poarte într-o călătorie la
Sunt un punct mic în universul infinit o masă de materie fără formă, fără spațiu sunt o bucată de gândire ce străbate universul sunt lumină, sunet și vibrație sunt punctul unei linii dintr-un desen fără început, fără sfârșit în proiectarea vieț
Memoria unui gând Respir încet să nu te trezesc te admir în tăcere îți ating privirea îți mângâi fața o aromă picantă îți înconjoară trupul gânduri pe nisip pictez unde plâng secretele în stelele nopții lacrimi curg în memoria pașilor tăi pe aripi
Trăiesc în lumea ta făcută din tăcere plină de goluri de singurătate profundă totul plutește ca o plută pe o mare de durere rămân în același timp o ramură uscată tăiată din copac.