Am pictat pe pânză
constelații ale sufletului
ce mi-e curcubeu
în vis celest
indigo adâncit de umbre
din flori și lacrimi
am sculptat
culorile în adâncul cerului
unde stelele
se unesc cu visele
am amestecat cuvinte
din infinit
cu picătura oceanului a
Doare dorul
până-n miez de stele
îţi sărut urmele
paşilor din nisip
în apus de soare
murmur dragostea
ca pe un psalm
cad ploi
apele udă florile
născute din speranţă
flori curate
dau buzna stele
roiuri de fluturi
desupra fântânii
sufletului meu
Dorul
Cuprinde-mi mâinile
în inelul iubirii
cu mănunchi de trandfiri
în deşerturi cu vise formate
şi şoapte însetate
cu ochii de lacrimi
un sărut ce leagană-n
straiele nopţii
la marginea mării
buzele tale
croite după tipar
prin ramurile adiate
de vânt
z
Anotimp de primăvară
cântec verde
înalț spre tine
un trup cald
presărat de flori
înmuiate-n pasteluri
ce cresc spre stele
iarba aşteaptă
să-ncolţească
pe câmpul plin
de spinări de verde crud
tremură de atâta
tinerețe
ghiocelul, toporaşul
plouă cu pet
De-ai şti cât îmi este de dor,
De tine şi cântecul tău,
Îţi caut chipul pe apă şi nor
Şi-n zborul de şoim ce cade în hău.
Te caut pe gâtul viorii
Ce plânge pe strune şi acum,
Pe arşiţa cruntă şi-n dansul ninsorii,
Drumeţ pribeag la capă
Citeste mai mult…Tu, Femeie "Izvorul Vieţii"
Înmoi cuvintele
în noaptea albastră
vorbesc cu gândul
mintea încearcă
să-mi desfacă nodurile
vieții
pătrunde în interiorul
meu vibrația iubirii
contemplu cerul
cu strălucirile sale
sufletul mi se umple
de lumină
cuvintele se opresc
în pragul buzelor
Iubesc noaptea
în cioburi de oglindă
împart viața în bucăți
adânc în pielea mea
sângele-mi perforează
trupul
pășesc printre gânduri
așternute pe jos
izvoare argintii
de lacrimi
pe miez de cuvinte
o stea rubinie
pe bolta cerului
rupt de cometele
ce-mi
Rouă, în rouă,
Pe rouă, cu rouă,
Oglindă de lumină nouă!
Ridică-te şi-aminteşte-i iubitei,
Să spună în clipa ispitei:
Să-ţi fie inima curată,
De câte ori mă vei iubi
Ca roua binecuvântată,
Născută-n flori, pe zori de zi.
Să-ţi fie inima curat
Citeste mai mult…
Inima mi s-a oprit
pe cadran
o rază picură
frântă
pe ochii ce-mi cântă
strălucind ca două
nestemate de pe
fundul mărilor
Torc din caerul de timp
păşesc pe ierburi
moi de vis
cad uşor
cu fruntea-n ceruri.
oglindă şi prismă
cu-n strop de ecou
-->