Dintr-un început
se numește piatră lovirea adâncă
a cuvântului în fibra ploii
se numește piatră
felia de țărm dăltuită
de fulger la întretăierea cuvintelor
În orașul de piatră am adus un fir de iarbă
un pește şi un pom
toate acestea în locul cuvinte
Un gând stingher visează tăcut,
Tărâmuri pierdute pe aripi de vânt,
Inimi ascunse adânc în pământ.
Vântul se-agită nebun, dar plăcut.
Totu-i departe, o lume uitată,
Șoaptele plâng pe aripi de vânt,
Mințile stau îngropate în cânt,
Aroma dulceag
Când dorul tare mă apasă
Privesc cu jind la stele
Uit de mine, uit de casă
Îmi pun sufletu-n atele.
Gându-mi pleacă iar spre tine
Ascult în tăcerea nopţii
Inima mergând pe şine
Ca trenul, in voia sorţii.
Îţi strecor iubire-n suflet
Vreau acum să
Citeste mai mult…
-->