Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023
- Eseu
Baraca cu nimicuri
Ne aducem aminte, cu drag, de primul ursuleț de pluș, primit de la Moș Crăciun sau de păpușica pe care, sărăcuța, după câteva zile o operam fictiv la o mână. Dacă am putea să recitim jurnalul nostru din adolescență nu știu dacă am zâmbi sau poate o lacrimă ar delimita neputința noastră de a ne întoarce în timp, atunci când sentimentele le transformam în cuvinte, așteptând să ni se-ntâmple ceva – o întâlnire, un film la cinematograf sau de ce nu, un prim sărut. Parafrazându-l pe Dostoievski: „ Vi se vor spune multe despre educaţia voastră, dar ştiţi, o amintire oarecare minunată, sfântă, pe care omul o păstrează din copilărie, este poate cea mai bună educaţie. Dacă omul păstrează multe asemenea amintiri, acesta este salvat pentru toată viaţa.” Constatăm că fiecare dintre noi are și a păstrat cel puțin o amintire din copilărie. Poate că nu e un ursuleț de pluș, poate că nu e nici o păpușică dezmembrată. Poate fi carnetul de note din ciclul primar, ar putea fi abecedarul sau prima carte citită. Toate acestea au rămas în urma noastră ca și când le-am depozitat într-o baracă cu... nimicuri.
Peste zeci de ani, când frânturi din lucrurile copilăriei noastre le redescoperim în casa părintească, ni se umple sufletul de bucurie. Copilul din noi, imaginar, se întoarce-n timp, căci: „Amintirile sunt icoanele timpului pierdut.” - Mircea Eliade.
Desigur că sintagma „baraca cu nimicuri” s-ar adapta mai bine pentru cei care au lăsat în urmă copilăria în mediul rural, însă am fi putut păstra „nimicuri” și-ntr-un dulăpior din debara sau într-o cutie ponosită în dulapul părinților. Lucrurile abandonate de ani, din motive evoluționiste, ne indică faptul că: „ Amintirea e speranţă răsturnată: te uiţi în fundul puţului cum te-ai uita la vârful muntelui.” - Gustave Flaubert.
Va veni o vreme când această, așa zisă, baracă cu nimicuri ne va dezvălui cine am fost și de ce suntem azi așa cum suntem. O șoaptă articulată a lui Octavian Paler transmite, în final, mesajul acestor gânduri: „Rămâne ca fiecare să aibă amintirile pe care le merită.”
©Dorina Pop, 2023
-->
Comentarii
Amintirile din copilărie sunt importante pentru dezvoltarea personală. Cred că amintirile din copilărie ne ajută să ne formăm un sentiment al identității și să ne înțelegem locul în lume.
De asemenea, cred că amintirile din copilărie ne pot ajuta să ne construim relații mai puternice cu ceilalți. Atunci când împărtășim amintiri din copilărie cu prietenii și familia, ne apropiem de ei și creăm o legătură mai profundă.
Cred că este important să păstrăm amintirile din copilărie, chiar dacă sunt lucruri mărunte. Aceste amintiri ne pot oferi bucurie și inspirație pe tot parcursul vieții.
M-am peregrinat prin clipe de superb cu ajutorul acestui eseu. Chiar și dacă unii nu ai avut o copilărie prea strălucitoare, amintiri frumoase pot salva și de acolo, din temeinicele lipsuri... iar mai târziu viața îi poate duce la împliniri augmentate!...
Vă mulțumesc pentru popas. Sunt onorată.