Dorina Pop, România, Panorama Literară, Decembrie 2023
19.Poezie
Ignoranță generalizată
Dăm vina pe iarbă, că-i verde
Sau poate pe un nor rătăcit,
Îl ignorăm pe cel ce pierde
Și iarba, și norul că-i sucit.
Uităm să privim poate-o floare
Sau frunza care-ngălbenește,
Ne blocăm la prima ninsoare
Și chiar nimic nu ne priește?
Am vrea să fim buni și omenoși,
Însă răutatea-i lângă noi,
În cercul acela de tâfnoși
Și totul pare ca un război.
©Dorina Pop
Comentarii
Auto-confesiunea ignorantului
Neștiutorul,
Întunecat de ignoranță,
Nu cunoaște nimic,
De lume, de viață, de nimic.
El nu poate înțelege
Tainele universului,
Nici măcar ale propriului său suflet.
Ignoranța sa este o povară
Care îl împiedică să se dezvolte,
Să crească și să învețe.
El este un om pierdut,
Un om care nu știe unde să meargă,
Un om care nu are un scop.
Eu, ignorantul
În necunoștință de cauză,
Nu știu nimic despre lume,
Despre viață, despre mine,
Despre tainele universului.