Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023
- Eseu
Blocat în impas
Prezentul acesta, cu mult prea mult imprevizibil, ne determină să ne minunăm sau chiar să fim în imposibilitatea luării unor decizii adecvate la momentul respectiv. Uneori cerem ajutorul unor prieteni, alteori solicităm consultanță de specialitate, însă sunt și cazuri când pur și simplu, parcă ne blocăm și nu știm pe ce cărări să mergem mai departe. „Nu vei izbuti să depăşeşti obstacolele şi să ieşi din impas decât atunci când vei înţelege că potenţialul tău este nelimitat şi când vei fi capabil să-ţi dai seama că şansele şi ocaziile favorabile se află la îndemâna ta, ba mai mult: că ai dreptul la ele.” - Colin Turner.
O vorbă înțeleaptă spune că putem învăța din propriile greșeli, însă viața noastră este așa de scurtă și nu ne permitem să mergem din greșeală în greșeală învățând. Multiplicarea eșecurilor poate duce la o stare deprimantă din care greu mai putem ieși. Blocați în impas ne dorim să răsară și pe strada noastră soarele, însă zbuciumul interior ne îndepărtează de prima rază a dimineții. Imposibilul ne croiește haina destinului până când curajul din noi ne șoptește că-i timpul pentru o schimbare benefică: ” Dacă nu-ți place situația actuală, atunci fă o schimbare! Nu ești un copac.” – Jim Rohn.
Sfântul Augustin ne povățuia astfel: „Învață să-ți scrii durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă.” Ce gândire profundă! Să-nvățăm să ștergem durerea cu primul val, lăsând locul alteia și alteia. Uitarea are și ea locul ei în acest mecanism. Un suflet care descoperă în propriile puteri dorința de a uita momentele dureroase posibil să-și descopere resurse spre a-și sculpta în stâncă, metaforic vorbind, bucuriile. În acest sens, Paulo Coelho ne încurajează: „Când îți dorești ceva cu adevărat, tot universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.”
O concluzie finală ne-o poate da Confucius: „Cea mai mare glorie nu este dobândită când ești învingător, ci atunci când te ridici după ce ai căzut.”
©Dorina Pop, 2023
Comentarii
Blocajul e un hotar, de fapt o piatră de hotar, o vamă, un fel de pat al lui Procust, de care putem trece sau nu, care ne poate lăsa ma departe sau ne poate opri, sau ne vămuiște.