Dorina Pop, România, Panorama Literară, Octombrie 2023
- Proză
Cușca cu clovni
Sunt în arestul poliției de câteva ore bune și-mi vine să-mi iau câmpii. În jurul meu, vreo cinci găinari se plâng de foame și de sete. De asta-mi arde mie? Doar nu e bairam. Poate vor și femei, și muzică. Eu unul vreau să plec! Mă apropii de ușa metalică cu gratii și un lacăt imens, și trag de ia, mai-mai s-o demolez, în speranța că voi fi băgat în seamă.
– Ce-ți veni, agariciule? Vrei o priză? urlă un polițist solid la mine.
– Nu dobitocule, vreau să dau un telefon.
– Bezele nu vrei? Vorbește, te rog, mai frumos, dacă vrei să-ți respect dorințele.
– Mă scuzați, dar dumneavoastră ați început. Vă rog frumos, e dreptul meu să dau un telefon.
– A, deci nu ești prima dată la bulău, îți știi drepturile.
Prefer să tac, căci clovnii ăștia de lângă mine îmi vor scoate peri albi dacă mai stau mult pe aici. Rămân înlemnit lângă ușă, pipăind cu subînțeles imensul lacăt. Polițistul se îndepărtează și iese din sfera de viziune a ochilor mei. Tac și aștept. După vreo zece minute, însoțit de un coleg înarmat, polițistul, cu un mănunchi de chei în mână se apropie de celulă.
– Hai, uite acolo-i telefonul. Ai la dispoziție cinci minute și o singură convorbire.
Un mulțumesc curge din mine involuntar. Politețurile îmi provoacă depresie, dar individul a fost domn, treacă de la mine. E ca-n proverbul ăla: „Capul plecat, sabia nu-l taie.”
– Marcel? Sunt la... răcoare, hai să mă scapi.
Și închid brusc telefonul fără s-aștept răspuns, fără alte milogeli sau văicăreli.
– Vă mulțumesc, domnule ofițer.
Cuvintele, clădite pe siguranța că dealerul meu va sări cu banul să-mi salveze spatele, s-au îmbrăcat elegant. Mă îndrept încet spre celulă, intru în interior și ce să vezi. Colocatarii, vecinii mei de bulău, vociferează în cor pe mai multe voci. Unul vrea la baie, altul vrea apă, parcă-i pension de fetițe. Nu mai suport!
– Liniște, vă rog, urlă polițistul reducându-i la tăcere.
– Fac pe mine, șoptește un coleg de celulă, simulând ca un clovn gestul.
– Dacă nu-ți convine găleata aia din spate, poți să faci, nu te reține nimeni, spune polițistul în timp ce se-ndepărtează de harababura creată.
©Dorina Pop
-->
Comentarii
Mi-a plăcut povestea "Cușca cu clovni". Am găsit-o captivantă și realistă. Ați creat o atmosferă de tensiune și suspans, iar personajele sunt bine dezvoltate. Dialogul este realist și credibil.
Urmărind acum căteva seriale "în domeniu" - Clanul, Groapa, psihologia crimei, Proscroșii - m-am simțit în admosferă.😀👋