Dorina Pop, România, Panorama Literară, Octombrie 2023
17 Proză
Cum să împușc un nor?
– Ce faci, Dorele?
– Cum nu observi, o praștie uriașă, Mihăiță.
– Ce să face cu ea, căci era dinozaurilor a apus de mult, afirmă băgăciosul om.
– Chiar vrei să știi, n-ai altceva de făcut? E un experiment pe care n-aș vrea să-l împărtășesc cu nimeni, doar dacă reușesc.
– Ei, na. Eu nu sunt nimeni, sunt prietenul tău.
– Uite, confecționez o armă să alung norul ăsta care și-a blocat corpul său uriaș peste livada mea de meri. Există riscul să nu mi se coacă merele. Ce voi vinde eu la piață? Cum îmi voi cumpăra lemne pentru iarnă?
– Și crezi că vei reuși? Te pot ajuta și eu...
Ușor-ușor cuvintele s-au transformat în fapte și cei doi prieteni au construit o praștie uriașă din trunchiul unui pom. Au proptit-o de un dâmb și i-au dat și o înclinație corespunzătoare pentru a-l nimeri pe nemernicul nor în... inimă. Au luat bolovanul din butoiul cu varză pentru a-l arunca, au scos masa din bucătărie să se urce pe ea, căci înălțimea praștiei nu le permitea folosirea pietrei uriașe doar de la o anumită altitudine. Ar fi fost bună o scară, dar tocmai i-o împrumutase lui Gicu să-și repare acoperișul, că-i căzuseră vreo zece țigle în timpul furtunii de ieri.
Acțiune. Motor. Pac-pac-pac. Și norul buclucaș a rămas neclintit. În schimb, merele dintr-un pom situat în apropierea lor au căzut cu frunze și chiar cu crenguțe mai mici sau mai mari. Dorel era nervos și nu-și mai dorea doar să deplaseze norul, ci să-l împuște. I-a creat daune și trebuie să plătească.
– Cum facem rost de o armă, Mihăiță.
– Ce să faci cu ea, boule. N-ai reușit să mânuiești o praștie cum trebuie, dar o armă.
– Vreau să împușc norul!
– Ce? Cum? Când? Cine-ți va da permisul de port armă dacă afirmi la ce-o vei utiliza?
– Voi spune că merg la vânătoare de... nori. Ha-ha-ha.
– Nu există așa ceva. Pentru a putea achiziționa o armă ar trebui să ai toate țiglele pe... cap.
– Eu le am! Gicu se chinuie cu țiglele.
Planurile de ripostă ale celor doi au mai continuat un timp. Soarele în măreția și strălucirea lor le zâmbește de vreo zece minute provocator.
– Vezi măi, Mihăiță, că s-a speriat norul de arma mea?
– Care armă?
– Cum care? Cea cu care l-am amenințat. Hai să mai bem un rachiu în cinstea victorie și să mai punem țara la cale...
©Dorina Pop
-->
Comentarii
O poveste amuzantă despre doi prieteni, Dorel și Mihăiță, care încearcă să împuște un nor care a blocat livada lui Dorel. Povestea are un final amuzant și ironic. Dorel și Mihăiță nu au reușit să împuște norul, dar au reușit să-l alunge cu amenințarea unei arme.
Un text bine scris, cu un ritm rapid. Personajul principal, Dorel, este un personaj simpatic și amuzant.
Încerc să "proiectez" o variantă de continuare la fel de amuzantă, dacă mi-o ieşi...
Empatia cu personajele acestei proze mă determină să mai scormonesc astfel de idei. Vă mulțumesc, domnule Muntean.