Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023
27 Eseu
Dinamica valsului pe cărbuni încinși
Zilnic ne hrănim sufletul cu minciuni, fără să vrem, fără să știm. Otrava din cuvinte ne poate afecta mai devreme sau mai târziu. Cum putem evita acest lucru? Nu putem conviețui doar cu pisica sau cățelul într-un bol de cristal. Relațiile umane sunt toxice în momentul în care firile umane rătăcite rănesc pe cei din jurul lor. Rănile celor afectați nu se văd, dar se simt ca un vals pe cărbuni încinși. Ce am putea face în acest sens? Amânăm să trăim sau ne luăm jucăriile și căutăm altă companie? Dacă cei care-și rănesc semenii prin cuvinte murdare le-ar putea gusta chiar ei, să simtă amărăciunea acestora, oare nu și-ar schimba atitudinea? Așa ca-n proverbul: „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. „Măsura ultimă a caracterului unui om nu stă în modul în care se comportă atunci când îi este bine, ci în momentele dificile și controversate.” – Martin Luther King Jr.
Pe ringul de dans al propriei noastre existențe, poate observăm incompatibilitatea partenerului, însă nu ținem cont de semnele negative dezvăluite de destin sau chiar de intuiția noastră încurcată. Acceptăm cu ușurință să trăim într-o relație toxică și ne prefacem că nu vedem de frică să nu ne pierdem partenerul de... vals. Dansăm pe cărbuni încinși chiar dacă am fost dezamăgiți de mai multe ori. Prima dezamăgire a căzut ca un semnal de alarmă, de care însă n-am ținut cont. A doua a fost ca o lecție de viață, însă cele care au urmat ne-au semnalat faptul că „partenerul de vals” se folosește de noi. Suferință. Lacrimi. Dezamăgire. „Trebuie să învățăm să ne ridicăm de la masa la care nu se mai servește dragoste.” – Nina Simone.
Dar, dacă vrem, putem să mergem mai departe, lăsând rănile în urmă, renunțănd la valsul pe cărbuni încinși. Fără să ne dăm seama, ne eliberăm de unii oameni care ne-au creat un disconfort, o relație toxică. Nu ne mai gândim la ei, nu ne dorim să ne mai contacteze în vreun fel, nu suntem dispuși să le oferim nici o secundă din timpul nostru prețios din procesul de vindecare. Nu așteptăm un buchet de scuze sau prezența lor în jurul nostru, deci viața merge mai departe, căutându-și propria vindecare. „La început a fost foc și la final a fost ploaie. Focul m-a transformat în cenușă și apoi ploaia m-a făcut să dispar ca și cum n-am fost niciodată.” – Matt Baker.
Marele dramaturg englez, William Shakespeare afirma: „Așteptările sunt rădăcina tuturor durerilor sufletești.”
©Dorina Pop, 2023
-->
Comentarii
Dinamica valsului pe cărbuni încinși este un eseu care oferă o perspectivă asupra naturii relațiilor toxice. Este o lecție importantă despre importanța de a ne proteja de relațiile care ne fac rău. Lectura mi-a amintit de Ileana Vulpescu...
republicat pe cronopediada.wordpres.com, pe cronopedia.wordpress, pe cronopedia.blogspot, pe grupul whatsapp BIBLIOTECA CRONOPEDIA
Eu îți mulțumesc pentru lectură și promovare, dragă Aurelia.