Dorina Pop, România, Panorama Literară, Octombrie 2023
16 Proză
Drona buclucașă
Suferința s-a așezat treptat, treptat, fără să mă întrebe, fără s-o accept în casa mea, în sufletul meu și zi de zi se multiplică. Astăzi m-am despărțit involuntar de iubita mea Cristina, căci individa a considerat valabil să facă sex și cu mine, și cu prietenul meu Ștefan. Eu, ca un tont ce sunt, am iubit-o sau poate că încă o mai iubesc, dar nu pot să accept așa ceva. Când ești într-o relație în care iubirea se-mbracă-n flori și perpetuează prospețime și fericire mereu, nu poți să fi... mizerabil. Dar nu mai pot schimba nimic, din păcate.
Seara mă prinde cu gândul la mama. Aș vrea s-o sun, să-i spun c-o iubesc, să-i povestesc de mizeriile Cristinei, dar îmi aduc aminte că ea s-a mutat într-o altă dimensiune. Mă îndrept spre fereastră, trag perdeaua și deschid geamul. Privesc cerul liniștit. Câteva steluțe parc-ar vrea să-mi tragă cu ochiul, șoptindu-mi cuvinte de încurajare. Zgomotul produs de soneria de la ușă mă determină să ies din visare, însă imaginea de pe cer îmi blochează trupul. O dronă? Ce-ar putea face o dronă în acest orășel situat la poalele muntelui, departe rău și de războiul din Ucraina, și de cel din Israel. Bătăile insistente în ușa de la intrare îmi fugăresc trupul să văd ce se întâmplă. Vin rușii sau americanii? Deschid ușa și ce să vezi? În spatele unei farfurii cu sarmale, vecina de la parter, puțin îmbufnată că a așteptat câteva minute până să-i deschid ușa, se rățoiește puțin:
– Nu auzi bine, vecine?
– Sunt puțin îngrijorat, am văzut adineauri o dronă pe cer...
– Lasă prostiile, c-o moarte suntem toți datori. Uite, iubitul meu soț Costel a plecat la cer acum un an. Sarmalele ăștia sunt de pomană pentru el.
– Dumnezeu să-i primească, tanti Lenuță.
– Să-i primească, Domnul, că bun om a fost... Și tu lasă prostiile ălea cu drone sau ce-or mai fi și ia și mănâncă.
– Așa voi face, afirm eu în timp ce-nchid ușa.
Pun farfuria pe masa din bucătărie și mă îndrept spre fereastra deschisă din cameră. Analizez cerul. Drona tot acolo este, însă liniștea de la orizont e așa de izbitoare căci gândurile mele pozitive o situează în zona de agrement. Posibil ca cineva s-o folosează pentru documentare, căci undeva în apropiere e o pădurice. Mirosul sarmalelor din bucătărie mă determină să uit pe moment și de Cristina, și de dronă. Pupilele mele gustative s-au activat...
©Dorina Pop
-->
Comentarii
"Drona buclucașă" pare să descrie o serie de evenimente și sentimente din viața protagonistului (fostul iubit al Cristinei). Textul Mă/ne invită să reflectez/reflectăm asupra modului în care ne confruntăm cu suferința și cu schimbările neprevăzute în viața noastră. Am să încerc o variantă de continuare...
Sincer, până la apariţia vecinei îmi îmchipuiam alte continuări da nu în lumea reală ci în cea ştiinţifico-fantastică... Încă o dată, felicitări!
... continuare (varianta 1)...
Respir adânc, lăsând parfumul reconfortant al cârnaților să-mi umple simțurile. Este un amestec ciudat de emoții pe care îl trăiesc: frământările recentei mele despărțiri, prezența uluitoare a dronei și gestul cald al vecinei mele, mătușa Lenuța, toate se împletesc în mintea mea.
Mă așez la masa din bucătărie și contemplu farfuria de sarmale lăsată de mătușa Lenuța răposatului ei soț. Legătura dintre gestul ei generos și starea mea de spirit actuală nu este pierdută pentru mine. În ciuda întregului haos și confuzie din viața mea, există încă un sentiment de comunitate și sprijin aici, în micul meu oraș.
Pe măsură ce încep să mănânc sarmale, nu pot să nu reflectez la fragilitatea vieții și la natura trecătoare a problemelor noastre. Poate că eu și Cristina ne-am despărțit, dar dragostea mătușii Lenuța pentru răposatul ei soț dăinuie sub forma acestor preparate tradiționale românești. Este o reamintire că, chiar și în fața durerii și a incertitudinii, există momente de conexiune și bunătate care pot ajuta la vindecarea rănilor sufletului.
Revenind la fereastră, observ că drona încă plutește pe cer. Temerile mele anterioare s-au dizolvat oarecum și iau în considerare posibilitatea ca acesta să fie folosit doar în scopuri pașnice, poate pentru a surprinde frumusețea pădurii din apropiere.
Cu gustul de sarmale pe buze și amintirea cuvintelor mătușii Lenuța în suflet, mă hotărăsc să îmbrățișez seninătatea serii. Viața poate că mi-a aruncat o minge curbă, dar nu sunt singur și încă mai există frumusețe în lume, chiar dacă ea ia forma unei drone pe cerul liniștit al serii.
Trimit un mesaj tăcut stelelor care mi-au făcut cu ochiul mai devreme, mulțumindu-le pentru încurajări. Poate, doar poate, acest moment este un punct de cotitură în călătoria mea către vindecare și auto-descoperire. Și pe măsură ce continui să savurez sarmale, îmi găsesc mângâiere în plăcerile simple ale vieții și în bunătatea celor din jurul meu.
am experimentat pentru această variantă o continuare la continuare, şi, mai mult mi-a veniot ideea ca de la varianta dv. să pornesc cu o a doua variantă de continuare şi continuarea acestei continuări. Dar azi deja e târziu pentru mine, mai am de lucrat ceva la aceste vaariante şi aş vrea mâine să le experimentez pe pagian EXPERIMENT LITERAR, pentru a vedea cum s-ar putea face aceste continuări de către mai mulţi autori... (am mai văzut cândava, demult un astfel d "experiment" pe un blog...
Pentru acest lucru ar trebui să antrenăm și alți membrii pasivi ai site să intre-n jocul nostru. Adică acest minunat maraton literar. E greu ceea ce doriți și la epigrame, unde am putea să-l rugăm pe domnul Bivolu, dar la proză? Cine? Când?
Continuarea e chiar mai bună decât sarmalele pentru un om flămând. Felicitări!
P.S. Luna viitoare vă invit să abordați proza în maraton, căci mustește talentul în dumneavoastră. Lăsați șerpii și strugurii.
E o idee, dar încă mă mai gândesc...
Cât priveşte sarmalele... şi mi-e mi-au făcut poftă (mare de tot, dar acum mă mulţumesc cu ardwei umpluţi...
Observați că setea de lectură ne deschide apetitul?