Dorina Pop, România, Panorama Literară, Octombrie 2023
9 Proză
Emanciparea frunzei
Uneori stau și mă gândesc, de ce eu, o frunză cărnoasă și verde, sunt considerată de oameni doar un element al naturii. Am și eu sentimente, zile, viață. Îmi vine greu să urăsc pe cineva, însă iubesc vara ca pe o regină. Nu-mi număr zilele după realizările pe care le-am făcut sau după fentele măsluite pentru a urca în... vârful copacului, însă fiecare dimineață e ca un nou început de iubire, de îmbrățișare a vântului uneori călduț, alteori mai agitat.
Ce-ar fi dac-aș deveni pentru o zi om? Aici, în lumea mea, nu se face prezența și nu mi s-ar simți lipsa. Ideea este că, dacă toate surorile și prietenele mele i-ar solicita Lui Dumnezeu acest lucru, desigur că ar veni iarna sau poate El mai înțelept ca noi ne-ar ignora dorința.
– Doamne, Dumnezeul Meu, îndeplinește-mi ruga. Fă-mă pentru o zi om între oameni, să le simt plăcerea sau durerea, tremuratul sau bucuria.
O lacrimă îmi umezește bărbia. Cum? Ruga-mi a fost ascultată și dorința îndeplinită?
– Îți mulțumesc, Tată Ceresc.
Mă pipăi și-mi analizez trupul. Nu mai sunt agățat pe o crenguță luminată de soare, ci stau în picioare pe un stadion de fotbal supraaglomerat. Vociferări și injurii curg la adresa mea, solicitându-mi-se să iau loc. Cu un ușor disconfort sentimental, mă așez și tac, căci nu cred că sunt în stare să ripostez în limba lor, în lumea lor. Cine m-ar crede că eu sunt în pielea unui om de câteva secunde? M-ar duce la un control psihiatric sau mai rău, m-ar scuipa. Prea multă agitație și pentru ce? O minge este plimbată de colo-colo de două grupuri de alergători care din când în când se mai și lovesc, trântindu-se pe pâmănt. Cu ce scop? Să-i enerveze pe cei din tribună? A trecut cam jumătate de oră de când sunt în pielea unui om și, nu știu, parcă nu-mi place. Vreau înapoi, în lumea mea! Totuși trebuie să rezist, mai am una-alta de văzut sau simțit. Un sunet puternic și omogen, rostit în cor de aproape toți cei din tribună, mă sperie puțin:
– Goool!
Analizez ceea ce se-ntâmplă pe iarbă. Pare interesant. Deci scopul alergării după minge e s-o introduci între barele acelea de lemn. Uau, și eu vreau. Alergătura celor de pe iarbă continuă, după îmbrățișări și semne făcute spre cei din tribună. Lângă mine și-n depărtare se aplaudă și se cântă. Îmi place, mă adaptez și le copiez gesturile și cuvintele, până simt că încheieturile mă dor și parcă m-am și plictisit puțin. Dar cum ce-i frumos nu ține o veșnicie, cei de pe teren au plecat. Ușor-ușor s-au evaporat și oamenii care mă înconjuraseră. Eu? Să-i urmăresc? Unde? Gândindu-mă eu așa, observ că se-apropie de mine două namile și mă invită să plec acasă.
Acasă? De abia am venit! Nu, nu le pot spune acest lucru. Mă ridic și conform inerției fac pași, mișcându-mi trupul pe scări, pe trotuar, pe stradă. Zăresc un copac și mă arunc jos, sprijinindu-mi trupul de el. O altă namilă din depărtare strigă la mine:
– Bă, du-te acasă, o să îngheți! Nu vezi că ninge?
©Dorina Pop
-->
Comentarii
Fiecare ființă este specială și diferită. Nu trebuie să ne fie frică de diferențe. Ele ne fac unici și ne îmbogățesc viața. La sugestie, o variantă...
Variantă alternativă
Într-o zi, într-un parc din oraș, un bărbat a mers la o bancă să se odihnească. Când s-a așezat, a văzut o frunză de salcie care se învârtea în vânt. Bărbatul era un om simplu, care nu credea în magie. Cu toate acestea, ceva la frunză l-a atras.
Bărbatul s-a ridicat și a mers la frunză. A întins mâna și a atins-o. În acel moment, a simțit o senzație ciudată. Era ca și cum ar fi fost în viață.
Frunza a început să se miște. S-a ridicat de pe pământ și s-a îndreptat spre bărbat. Bărbatul a fost uimit.
– Ce ești? a întrebat el.
– Sunt o frunză, a spus frunza. Dar sunt și un om.
Bărbatul nu știa ce să creadă.
– Cum adică? a întrebat el.
– Sunt o vrajitoare, a spus frunza. Am fost transformată într-o frunză de salcie de o vrăjitoare rea.
Bărbatul a fost șocat.
– Ce pot face pentru tine? a întrebat el.
– Poți să mă ajuți să mă întorc la forma mea umană, a spus frunza.
Bărbatul a fost de acord să o ajute. A început să spună câteva cuvinte magice. În timp ce vorbea, frunza a început să se schimbe. Frunza a devenit mai mică și mai fragilă. Părul i-a căzut și i-a devenit alb.
În cele din urmă, frunza a devenit o femeie. Avea părul lung și negru și ochi albaștri. Era îmbrăcată într-o rochie verde de mătase.
Bărbatul a fost uimit de frumusețea ei.
– Cine ești? a întrebat el.
– Sunt vrăjitoarea din povestea ta, a spus femeia.
Bărbatul a fost șocat.
– Povestea ta era adevărată? a întrebat el.
– Da, a spus femeia. Am fost transformată într-o frunză de salcie de o vrăjitoare rea. Mulțumesc că m-ai ajutat să mă întorc la forma mea umană, a spus femeia.
– Nu este nimic, a spus bărbatul. Am fost bucuros să te ajut.
Vrăjitoarea a zâmbit.
– În semn de recunoștință, te voi ajuta pe tine, a spus ea.
– Ce vrei să faci? a întrebat bărbatul.
– Vreau să te învăț magia, a spus vrăjitoarea.
Bărbatul a fost surprins.
– Nu știu dacă sunt pregătit pentru asta, a spus el.
– Nu trebuie să fii pregătit, a spus vrăjitoarea. Magia este în tine. Trebuie doar să o descoperi.
Bărbatul a fost de acord să fie învățat de vrăjitoare. Vrăjitoarea l-a dus în pădure și i-a arătat secretele magiei.
Bărbatul a învățat multe de la vrăjitoare. A învățat cum să creeze vrăji, cum să vorbească cu animalele și cum să controleze elementele naturii.
După un an, bărbatul a devenit un vrăjitor puternic. A folosit magia pentru a ajuta oamenii și pentru a face lumea un loc mai bun.
Sfârșit
Wau, ce poveste magică. Nu doar vă mulțumesc, domnule Muntean, vă îmbrățișez și vă trimit on line o duzină de pupici.
Sunteți as și-n proză, domnule Muntean. Ar trebui să-ncercați și-n acest maraton literar cumva, ceva. Aștept cu nerăbdare o proză marca Muntean.
O poveste inedită despre o frunză care își dorește să experimenteze viața ca un om (mare grşrală după mine). Povestea poate fi interpretată ca o metaforă pentru experiența umană. Frunza reprezintă o persoană care își dorește să experimenteze ceva nou și diferit. Prin experiența ei în lumea oamenilor, frunza învață despre diferențele dintre lumea vegetală și lumea animală/umană. În cele din urmă, frunza își acceptă locul în lumea ei vegetală și este fericită cu ea însăși.
Să ştiţi că de multe ori m-am gândit că lumea vegetală are şi ea o viaţă aparte, Oamenii care se declară vegetarieni pentru că nu vor sacrificarea/uciderea unui animal nu mai gândesc cu aceeaşi măaură cînd e vorba de a lua viaţa unei plante...
În cele din urmă frunza moare, n-am mai transpus-o în mediul ei de viață. Zăpada din final ne poate sugera acest aspect.
Cât despre viața lumii vegetale, despre care vorbești în al doilea aliniat, să știi, dragă Matei, că există. Și din punctul meu de vedere e mult mai nobilă decât existența umană. Nu vreau să atac pe nimeni, însă trebuie să observăm echilibrul, liniștea și noblețea unei flori și chiar a unui fir de iarbă.
îți mulțumesc pentru promovare, Matei.
Dacă porivim structural şi lumea vegetală, şi cea animală se aseamătă, ca şi cum creatorul a făcut totul în duplicat, un duplicat neidentic dar în perfectă simbioză.
E o idee, Matei. O idee... să vedem ce-o fi mai departe...
Mă gândeam la o sugestie pentru amicul nostru pasioant de continuări ale scrierilor: O transformare a omului în frunză...
Mi-ai dat și mie o idee, Matei. Aș putea, într-o zi, să scriu despre modificarea omului, nu neapărat într-o frunză, ci în alt element liniștit din magica natură. Mulțumesc pentru idee.
pe măsură ce comunicăm ne vin şi idei... mă bucură şi pe mine ideea Şefului, dar eu mă pestrez la poetică - atât cât mai pot. Aştept Ideile dv.!