Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023
29 Eseu
Floarea credinței
Când eram copii, majoritatea dintre noi savura basmele cu Feți-Frumoși, zmei și Ilene-Cosânziene sperând că într-o zi vom fi și noi la fel de magici, poate mai curajoși sau mai puternici decât personajele enumerate anterior. Așa s-a născut atunci credința în noi și-n forțele noastre. Cu trecerea timpului, visele noastre legate de preamărire au fost spulberate treptat de o realitate crudă și nedreaptă, în care am început să ne simțim niște simpli pioni manipulați de ființe invizibile, rele, nechibzuite. Totuși credința ne-a rămas în suflet ca o floare cu multe petale. Vom încerca să atingem câteva, fără a le desprinde de pe trupul mamă, ci doar să scoatem în relief mesajul și importanța acestora.
Nu, nu vom pleca la drum pornind de la credința în Dumnezeu, căci ateii și-ar schimba traiectoria, ci vom mângâia petalele cunoașterii de sine, a credinței în propria persoană, sau vom atinge rozaliul petalei speranței în mai bine căci: „Nu-ţi poţi păstra credinţa, dragostea, toată fiinţa ta intimă, fără speranţă.” - Honoré de Balzac.
Când nu punem pasiune în ceea ce întreprindem, alții ar spune „suflet”, acțiunile noastre ar fi doar niște iluzii de carton. Ne hrănim zi de zi cu mesajul că totul va fi bine, dar nu avem certitudini, doar credință în noi, în situațiile create de propriul destin. „Păstrează credința și sinceritatea ca primele două principii ale tale.” – Confucius. De multe ori ne-ntrebăm: „Este credința fără acțiune o credință sinceră?” - Jean Racine. Dacă am răspunde cu „da”, florii credinței i-ar pica o petală și-ar pierde din strălucire și mireasmă. Ne imaginăm însă, luați de val, că suntem un punct lucid dintr-o natură întortocheată, dar minunată, care ne șoptește cuvinte din Biblie înainte de a-ncepe marea aventură a acțiunii – „Crede și nu cerceta!”
Pentru a ne întări credința în sintagma „totul va fi bine” apelăm la Rabindranath Tagore, care afirma metaforic, despre credință, astfel: „ Credința este pasărea care cântă când zorii nu au apărut încă.”
Să ne luăm rămas bun de la floarea credinței fără să mângâiem petala credinței în Dumnezeu? Desigur că nu vom face acest lucru și, cu permisiunea ateilor, îl vom cita pe Andrei Pleșu: „ Până la un punct, credinţa şi necredinţa sunt două specii ale îndoielii. Deosebirea este că, în vreme ce necredinciosul pune la îndoială existenţa lui Dumnezeu, credinciosul pune la îndoială inexistenţa Lui.”
©Dorina Pop, 2023
-->
Comentarii
Vă mulțumesc pentru flori, domnule Muntean.
republicat pe cronopediada.wordpres.com, pe cronopedia.wordpress, pe cronopedia.blogspot, pe grupul whatsapp BIBLIOTECA CRONOPEDIA
Eu îți mulțumesc. Ne citit reciproc, ca la un adevărat maraton-concurs literar.