Dorina Pop, România, Panorama Literară, Septembrie 2023
30 Eseu
Frânturile pronumelui noi
Dacă se-ntâmplă ca cineva să-și dorească să plece de lângă tine, lasă-l să plece. Eliberarea ta e mult mai benefică pentru un nou început, decât o relație toxică care poate plămădi mai rapid decât ne-am putea imagina ură, neînțelegeri, certuri, disperare. Frânturile pronumelui noi, care simte cum se destramă, provoacă lacrimi, însă durerea face parte din tumultul vieții. De ce se luptă unii oameni să se afișeze și să rămână împreună și totuși nu reușesc? Răspunsurile ar putea fi multiple, însă deasupra tuturor domnește incompatibilitatea. „Dacă ești destul de curajos să spui la revedere, viața te va răsplăti cu un nou bună”. – Paulo Coelho.
Cum procedăm însă dacă în compoziția pronumelui noi există mai mult de două persoane, adică am putea vorbi de o familie cu doi copii minori. Acele „frânturi” ale pronumelui noi devin chiar odraslele celor care din diverse motive nu mai pot conviețui sub același acoperiș. Lacrimi. Certuri. Divorț. Partaj. „Trebuie să fim dispuși să ne despărțim de viața pe care am planificat-o, pentru a avea viața care ne așteaptă.” – Joseph Campbell. Totuși nu putem să împărțim proprii copii într-un partaj, într-o sală de tribunal. Ei ne vor ajuta să conservăm în umbră cuvântul împreună, căci o bună educație a acestora implică prezența ambilor părinți, chiar sub formă de momente impuse de o hotărâre judecătorească.
Dar să lăsăm familia cu probleme să-și vindece rănile în interiorul ei și să dezvoltăm valoarea pronumelui noi la nivel de neam, de popor. În acest caz strălucirea sintagmei din titlu ar însemna negativism, dezbinare sau chiar ruperea la nivel de individ a mulțimii. Nimeni nu-și dorește acest lucru, dar ce facem să nu se ajungă la acel moment? Suntem încătușați în delăsare, dezinteres, ură sau dezbinare. Frânturile din noi plâng, iar rănile nu se cicatrizează. Într-un exercițiu de imaginație putem observa cum pronumele noi cade într-un hău și doar umbre rămân la suprafața solului. Nu ne dorim așa ceva, dar nu facem nimic să împiedicăm dezastrul. Poate o mână echilibrată dac-ar strânge altă mână onestă și alta, și alta, ca într-un șir uman luminos am crea o șoaptă a versurilor fostului imn național. Îndemn. Speranță. Cuvinte. Faptele se cam lasă așteptate. Restul sunt... frânturi de noi.
©Dorina Pop, 2023
-->
Comentarii
republicat pe cronopediada.wordpres.com, pe cronopedia.wordpress, pe cronopedia.blogspot, pe grupul whatsapp BIBLIOTECA CRONOPEDIA
Sunt de acord cu autorul că relațiile toxice pot fi dăunătoare și că este important să fim capabili să le lăsăm în urmă. Cu toate acestea, cred că este, de asemenea, important să ne menținem relațiile de familie, chiar dacă acestea sunt dificile. Relațiile de familie pot oferi sprijin și dragoste în momentele dificile.
Au început, în zilele noastre, să foe tot mai rare nunşile de argint, de aur, de diamant, de granit... Ar putea fi pentru mine (ar fi fost pentru noi) o mândrie că am atins nunta de rubin şi mă pregăteam de cea de safir.
Iar dacă în fasmilie "noi" devine tot mai tansparent, pînă la diluţie, ce pretenţii am putea avea pentru societate?