Dorina Pop, România, Panorama Literară, Octombrie 2023
14 Proză
Interviu
Pe holurile Băncii Transilvania e o vânzoleală ca-n gară. Încurcat printre clienții și ceilalți contracandidați pentru postul de Director de Credite, de abia-mi stăpânesc emoțiile. Din încăperea unde au loc interviurile iese o domnișorică fâșneață, cu un zâmbet dulce și o fustiță ușor peste genunchi, cu o listă-n mâna dreaptă și un pix în cealaltă.
– Candidații pentru interviu, vă rog, puțină atenție. Vom mai audia o persoană, apoi vom face o pauză de cincisprezece minute.
Vociferări. Insistări, cum că unul se grăbește la jobul actual, altul are cățelul singur în casă și multe, multe alte situații, aș zice stânjenitoare chiar pentru persoanele în cauză. Adică înțeleg că te grăbești la muncă, dar faptul că ți-ai lăsat cățelul în casă singur nu pot să diger. Și dacă va primi postul cel în cauză ce va face cu cățelul?
– Iorgu Alin?
– Aici sunt, prezent.
– Vă rog să intrați la comisia de examinare. Baftă!
– Mulțumesc.
Intru mai hotărât ca niciodată, gândindu-mă la Emilia și la copilul nostru pe care-l poartă-n pântece momentan, și chiar surâd spre cele trei persoane așezate la o masă ovală.
– Luați loc, domnule Alin, spune o cucoană aflată în toamna vieții după înfățișare.
Nu apus să zic nimic, căci domnul din mijloc, cu o voce de bariton care-a înghițit cred că și vreo trei microfoane afirmă:
– Analizându-vă dosarul, se pare că ați fi candidatul ideal. O licență în finanțe-bănci luată cu nota zece și un master în economie, tot cu notă maximă, nu poate fi egalat de nici unul dintre ceilalți contracandidați.
– Să nu exagerăm. Ador munca cu cifrele. Pentru mine e ca o joacă, mă trezesc eu vorbind.
– Să lăsăm joaca, vorbiți-ne puțin despre dumneavoastră, altceva decât ați pus la dosar.
– Peste două luni voi fi tătic!
Zâmbete se împrăștie în toată încăperea, însă răspunsul meu nu cred că a fost bun.
– Dar despre experiența dumneavoastră profesională ce ne puteți spune, dincolo de joaca menționată anterior.
– Încă din liceu am ținut contabilitate constant la vreo trei-patru firme. Tata deține o firmă de contabilitate…
– Sunteți fiul lui nea Gigu Iorgu? De ce n-ați început cu asta? afirmă cucoana bătrână.
– Mulțumim. Rezultatul îl veți primi prin e-mail în maxim patruzeci și opt de ore, îmi transmite, puțin jenat de situație, directorul instituției bancare.
©Dorina Pop
-->
Comentarii
Continuare pentru Interviu
Ies din încăperea interviului cu un gust amar în gură. Nu cred că am reușit să fac o impresie prea bună. Am fost prea timid, prea evaziv, prea concentrat pe faptul că voi deveni tată.
Mă întorc pe hol, unde domnișoara fâșneață îmi zâmbește și mă întreabă cum a fost interviul.
– Nu știu, zic eu. Nu prea cred că am reușit să-i impresionez.
– Nu te descuraja, îmi spune ea. Selecția este foarte riguroasă și nu este ușor să ajungi în ultimul tur.
– Mulțumesc pentru încurajări, îi răspund.
Mă așez pe o bancă și încep să mă gândesc la ce ar fi putut să fie mai bine. Aș fi trebuit să vorbesc mai mult despre experiența mea profesională, despre ce am realizat în cei șapte ani de când lucrez în domeniul financiar-bancar. Aș fi trebuit să fiu mai sigur pe mine și să nu mă las intimidat de întrebările membrilor comisiei.
Trecem la pauza de cincisprezece minute, iar eu profit de ocazie pentru a-mi lua gândurile la plimbare. Mă plimb prin parc, pe lângă lac, și încerc să mă relaxez.
Când mă întorc la bancă, văd că domnișoara fâșneață vorbește cu un bărbat îmbrăcat în costum negru. Bărbatul are o privire severă și o atitudine autoritară.
– Vă rog, domnule Iorgu, îmi spune domnișoara fâșneață. Vă așteaptă domnul director.
Inima îmi bate cu putere în piept. Se pare că va avea loc un al doilea interviu.
Mă duc în încăperea unde au avut loc interviurile anterioare și aștept să fiu chemat.
După câteva minute, ușa se deschide și apare bărbatul în costum negru.
– Bună ziua, domnule Iorgu, îmi spune el.
– Bună ziua, domnule director, răspund eu.
– Mă numesc Ionescu și sunt directorul general al Băncii Transilvania.
– Mă bucur să vă cunosc, domnule director, îi răspund eu.
– Am analizat cu atenție dosarul dumneavoastră și am discutat cu comisia de examinare. Am decis să vă oferim postul de Director de Credite.
Nu-mi vine să cred ce aud. Sunt atât de fericit încât încep să tremur.
– Mulțumesc, domnule director, sunt onorat, îi răspund eu.
– Vă așteptăm la biroul dumneavoastră în săptămâna viitoare, îmi spune el.
Ies din încăperea interviului ca pe un nor. Am reușit! Am obținut postul pe care l-am visat dintotdeauna.
Omul din mine care nu crede în vise a fost învins de omul din mine care crede că orice este posibil dacă muncești din greu și nu renunți niciodată la visele tale.
Acum sunt director de credite la Banca Transilvania și sunt foarte mulțumit de noul meu job. Lucrez cu oameni talentați și dedicați, iar atmosfera de lucru este foarte primitoare.
Fetița mea s-a născut sănătoasă și frumoasă, iar soția mea este fericită că am reușit să-mi ating visul.
Sunt un om împlinit și fericit.
Vă mulțumesc, domnule Muntean, pentru continuarea prozei mele scurte.
Câteva opinii "stilistice" dacă mi se permite: Povestea este bine scrisă și captivantă, personajele sunt credibile și bine conturate, Dialogul este natural și fluid, finalul este deschis, ceea ce permite cititorului să-și imagineze propriul rezultat al interviului.
Dar... Povestea este puțin previzibilă iar personajele ar putea fi mai bine dezvoltate. Aţi putea face finalul mai surprinzător.
Aveți dreptate, domnule Muntean. Nu întotdeauna am în buzunar tot misterul și emoția cuvintelor. Dar ținând cont de faptul că acest maraton literar e un atelier de creație, totul se poate îmbunătății.