Dorina Pop, România, Panorama Literară, Octombrie 2023
11 Proză
La biroul de relații personale
În biroul doamnei Elena totul este ordonat și pus la un loc bine stabilit. Intru puțin temător, căci nu știu motivul pentru care am fost chemat la personal, însă Allah este cu mine și mă va ajuta.
– Ia loc Ahmed, îmi spune ea zâmbind protocolar.
Încurcat în cuvinte și-n limba engleză pe care cu chiu cu vai am asimilat-o, apelez la tăcere și mă așez pe scaunul indicat de șefa personalului.
– Uite cum stă treaba, Ahmed. În curând îți va expira viza de ședere în Londra și noi, ca societate comercială trebuie să ne conformăm legislației în vigoare.
– Nu înțeleg prea bine. Cum se spune în franceză „confor... ”
– Nu știu, însă urmărește-mă cu atenție. Când viza ta de ședere va expira, noi nu te mai putem primi la lucru.
– A, acum înțeleg. Voi merge la mine acasă să rezolv problema și voi reveni.
– Ușor de zis, dar greu de realizat, domnule Ahmed.
– Am altă variantă? Nu cred...
– Ar fi o soluție, afirmă Elena zâmbind.
– Sunt numai ochi și urechi, doamnă. Vă ascult sugestia.
– Dacă te-ai căsători repede-repede cu o englezoaică, ai rezolva problema.
– Da? Și de unde să scot eu „repede-repede” o englezoaică. Nu sunt magician.
– Nu te supăra pe mine, dar am văzut că-i facă ochi dulci colegei tale Monica. E singură, frumușică și cred că și ea te îndrăgește.
– Monica? Ea e cea mai bună prietenă a mea, nu pot să-i fac așa ceva!
– Adică cum, Ahmed? Crezi că o căsătorie din interes e o greșeală?
– Da, doamnă Elena. Și ce-ar zice Allah sau părinții mei?
– Îmi cer scuze dacă te-am jignit.
– Nu, dumneavoastră sunteți o dulcică, dar... Voi merge la mine în țară să-mi rezolv actele și apoi vom mai vedea ce-o fi.
– Bine, Ahmed. Se subînțelege că ce-am discutat aici, aici rămâne.
– Vă respect, doamnă Elena. Și ca să vedeți că nu-s supărat pe dumneavoastră, vă voi trimite o vedere din Algeria.
©Dorina Pop
-->
Comentarii
Povestirea evidenţiază conflictul dintre valorile tradiționale și cele moderne. Tradiţionaliştii au principii ferme în privinţa căsătoriei, pentru modernişti aceasta devine o, bagatelă,un interes sau doar o distracţie - de unde şi puzderias de divorţuri de care auzimpeste tot...
N-aș vrea să generalizez situația prezentată în proză, dragă Matei. E un fapt concret și o decizie unilaterală, ghidată pe o conștiință individuală, nu de grup. Poate într-un alt context, personajul meu masculin ar fi gândit diferit. Mă gândesc, de exemplu, la războaiele care răsar ca ciupercile după ploaie.
Îți mulțumesc pentru sinteza textului și pentru timpul acordat prozei mele. Pupici.
Aţi abordat tema conflictului cultural. Ahmed este un musulman care trăiește în Marea Britanie. El este un om onest și corect, care nu crede în căsătoriile din interes. Elena, în schimb, este o femeie din Marea Britanie care este mai pragmatică și care vede că căsătoria lui Ahmed cu o englezoaică ar fi o soluție la problema sa. La noi (în România), sunt mai rare astfel de situaţii. Apreciez că aţi ales un final în care Ahmed să decidă să urmeze calea sa morală și să plece în Algeria pentru a rezolva problema vizei sale.
După cum am spus în comentariul pentzru ziua precedentă azi lucrez lapagina cu "experimentul literar", nu am timp pentru o variantă de continusre... poate vor reveni...
Ați oglindit în rezumat foarte bine, domnule Muntean, mesajul postării mele. Vă mulțumesc. Cât despre continuare e un exercițiu benefic și pentru dumneavoastră, și pentru noi, cel care-l vom citi. Dacă ne-ați obișnuit cu așa ceva - o continuare a prozelor mele - așteptăm cu drag, când puteți, când simțiti c-ați descoperit o variantă.
Vă îmbrățișez, cu drag.
Mda... mai mult cred că doamna Elena făcea pe mijlocitoarea decât pe focalizarea problemei! Tâlc în istorioară!
Vă mulțumesc pentru popas, domnule Adrian Scriminț.