Dorina Pop, România, Panorama Literară, Octombrie 2023
23 Proză
O cafea amară
– Bună, Marcel. Ce faci, nu te-am mai văzut de... o sută de ani.
– Am fost „afară”, în UK.
– Da? Și de ce-ai revenit, nu știi cum e la noi?
– Pardon, tu nu știi cum e printre străini. N-am mai rezistat și acum a început și nebunia asta cu refugiații palestinieni.
– Adela mai e cu tine?
– Nu, Ștefan. S-a-ncurcat cu un englez și dusă a fost.
– Hai la o cafea. Ne mai amintim de vremurile bune.
– Poate altă dată, am sosit de vreo două zile și încă nu mi-am văzut părinții. Dă-mi numărul de telefon și te sun eu săptămâna viitoare. E bine așa, acum mă grăbesc.
– E perfect, poate până atunci încerc să-ți fac rost de un post la spitalul unde lucrez eu. E o criză de medici...
– Ok. Vorbim.
Și dus a fost. A trecut mai mult de o lună de la întâlnirea cu fostul meu coleg de facultate și nici un semn de la el. De ce am fost așa de superficial și nu i-am cerut și eu numărul de telefon? S-o fi întors în Londra sau a uitat de mine? Încerc să-l caut și pe rețelele de socializare, dar parcă l-a-nghițit pământul. Dar viața merge mai departe cu sau fără Marcel.
Timpul, ca un șofer de curse lungi, ușor-ușor mi-a alungat gândurile de la Marcel, până într-o zi, când am rămas pur și simplu șocat:
– Ada?
Cuvintele mi s-au uscat în gât. Fosta mea soție e la brațul lui Marcel. E o situație penibilă și pentru ei și pentru mine, însă eu vreau răspunsuri. Altă femeie n-a găsit, dobitocul, decât pe Ada? Nu că mi-aș dori să mă împac cu ea, dar mă simt dublu înșelat. Și de fosta soție, și de colegul meu de facultate. Și unde mai pui aspectul că m-am oferit să-i găsesc un job, nesimțitului.
– Îți pot explica totul la o cafea sau o bere, Ștefan, spune Marcel cu jumătate de gură.
– De asta mi-ai refuzat atunci cafeaua, Marcel? Sau nu? De când ești cu Ada? Dar nu e treaba mea. Fiți fericiți și uitați-mă.
©Dorina Pop
...
-->
Comentarii
capitol 2
Marcel și Ada au schimbat priviri stanjenite. Marcel începe să vorbească, cu un ton sincer:
– Ștefan, nu a fost deloc planul nostru să te rănim sau să te facem să te simți dublu înșelat. A fost totul o coincidență ciudată. După ce te-am întâlnit, m-am întâlnit cu Ada și am aflat că și ea se întorsese recent din străinătate. Ne-am reîntâlnit la o petrecere a unui prieten comun și... s-a întâmplat. Ne-am regăsit în situații asemănătoare, iar atracția dintre noi a fost prea puternică.
– În ciuda primei tale reacții, sunt sincer bucuros că am întâlnit-o pe Ada din nou. Și vreau să mă scuz pentru că am refuzat să iau o cafea cu tine atunci. Nu am vrut să te implic în situația noastră.
În acel moment, Ada adaugă:
– Ștefan, înțeleg dacă te simți rănit sau trădat, dar niciunul dintre noi nu dorea să facă asta. Suntem doi oameni care încearcă să meargă mai departe cu viețile noastre. Și știu că ești într-o situație dificilă și tu, cu despărțirea ta de mine și cu tot ce s-a întâmplat între noi.
Nu știu ce să spun, dar parcă simt că situația s-a mai aplanat. Evident că nu sunt fericit pentru cei doi, dar măcar au recunoscut că nu au avut intenția să mă rănească. Îmi iau rămas bun de la ei și mă îndepărtez cu sentimente amestecate.
Trec zile și săptămâni. În cele din urmă, mă sună Marcel, așa cum promisese. Mă invită la o cafea, nu pentru a-mi explica din nou situația lor, ci pentru a-mi oferi sinceritate și prietenie. Accept, deși am încă o umbră de amărăciune în inimă.
În timp, Marcel și eu reușim să ne reconstruim prietenia, fără a uita trecutul, dar cu înțelegere și acceptare reciprocă. Ada rămâne în viața lui Marcel, iar eu îmi continui căutarea pentru a-mi găsi propriul drum, în speranța că și eu voi găsi fericirea în altă parte. Uneori, viața ne surprinde cu răsturnări de situație pe care nu le putem controla, dar putem învăța să mergem înainte și să ne acceptăm deciziile noastre.
Şi asta pentru că în viaţă o cafea e bună mică, fierbinte, dulce-amară, şi neagră!!!
Foarte bună continuare. Felicitări!
Mulţumesc - a dost o idee străfulgerată cu câteva minute înainte de a închide calculatorul, dar sufiucientă ca să amân oprirea lui şi să "fac" ceva...
Teme complexe precum prietenia, iubirea și trădarea sunt rcplorate în această proză scurtă. Şi când mă gândesc că pentru mine cafeaua e bună nesagră, dulce şi fierbinte...
Ieri eram pe punctul să renunț la postările mele din această lună, căci am „atins” baremul impus. Nu-mi găseam ideile, cititorii s-au împuținat considerabil și timpul meu din viața reală mă presează cu alte și alte situații. Totuși „cafeaua aceasta amară” mi-a șoptit că scrisul e cea mai bună terapie și pentru un om sănătos. Să avem spor în creații și idei. Pupici.
Mă bucur de şoaptele cafelei amae şi mă alături urării de spor în idei şi creaţii, chiar dacă suntem cam puţini... în definitiv suntem maratonişti şi vrem să megem până la final!!!