Dorina Pop, România, Panorama Literară, Octombrie 2023
- Proză
Operațiunea baricadarea
Spitalul municipal e în beznă de aproape douăzeci și patru de ore. Generatoarele de rezervă alimentează cu curent electric strict saloanele de terapie intensivă. Degringolada produsă la împărțirea rațională a păturilor suplimentare, câte trei pe salon, a produs mai multă panică decât ajutor împotriva frigului. Bolnavii, îngrămădiți unul în altul pentru a se-ncălzi, apelând la un umor negru, se declară supraviețuitorii penei de curent prelungită. Boală. Medicamente. Mâncare. Niște mofturi utile, dar nu neapărat vitale acum. Toți se roagă, în gând sau cu voce tare, singuri sau în cor, să vină curentul acela.
Directorul spitalului, cu gândul la pensie, s-a blocat puțin. Deciziile așteaptă a fi luate, căci într-un spital nu se poate juca nimeni cu disciplina, igiena și urgențele pacienților. Se ridică de pe impunătorul lui fotoliu, cu gândul la o cafea și privește pe fereastră. Fulgi mari de zăpadă dansează solitari până ating o creangă sau asfaltul din fața clădirii. O lacrimă jucăușă parcă-l trezește la cruda realitate în care se simte neputincios. Iese din birou în tăcere și încearcă să ia pulsul instituției aflată în stare de șoc.
– Emilia, ai mai sunat la furnizorul de curent electric?
– Acum două ore, domnule director. Au zis că e o avarie căreia nu-i dau de capăt.
– Sună din nou, nu ne pot lăsa așa, avem pacienți în stare critică.
– Tot orașul e în beznă, domnule director. Telefonul fix nu are ton, iar mobilul meu s-a... descărcat. L-am trimis pe administrator la ei să transmită situația noastră critică.
– Transmite la poartă cumva să pună lacătul pe interior. Nu intră și nu iese nimeni fără bilet de voie sau externare. Și încearcă să anunți toți medicii principali existenți în clădire că-ntr-o oră ne-ntâlnim în sala de ședințe.
– Mi-a comunicat asistența șefă de la chirurgie că sunt deja vreo cinci acolo. Lucrează cică la un plan de criză.
– Merg și eu acolo, dacă mă caută cineva.
În sala de ședințe discuțiile erau incendiare și veștile din oraș tulburi. Cică unii au început să spargă magazine, alții înarmați cu cozi de mături vandalizează autovehiculele din parcări. Un medic încearcă să definitiveze situația stocului de medicamente, iar o asistentă centralizează, pe secții, numărul de pacienți și gravitatea bolii acestora. Managerul spitalului este pus rapid la curent cu ceea ce făcuseră subalternii săi.
– Ar trebui să gândim și niște externări, cu acordul pacienților, dar să-i ducem noi acasă. Cică-n oraș e prăpăd. Le putem oferi și tratament la domiciliu pentru câteva zile, dacă avem medicamentele necesare lor pe stoc.
Pe ușa întredeschisă a imensei săli intră administratorul.
– Din păcate, e prea târziu pentru externări sau altfel de plimbări. Trebuie să baricadăm parterul. Oamenii parcă au luat-o razna. Sparg tot, fură tot, fără nici o logică.
– În cazul acesta, femeile să se facă utile pe secții și bărbații coboară cu mine și cu Nicușor la parter, pentru… operațiunea baricadarea. Haideți, la treabă!
©Dorina Pop
-->
Comentarii
Proza este bine scrisă și are un ritm alert. Autorul creează o atmosferă de tensiune și pericol, sugerând că în oraș s-a produs o revoltă sau o catastrofă.
Dialogul este natural și dialogul dintre doctori și asistente este realist.
Personajele sunt bine conturate, iar cititorul poate înțelege motivațiile lor.
Unul dintre punctele forte ale prozei este finalul, care este neașteptat și sugerează că situația se va complica și mai mult.
Iată câteva comentarii mai detaliate:
În general, proza este bine scrisă și captivantă. Este o poveste care ar putea fi dezvoltată în continuare, într-un roman sau o nuvelă.
👋👋👋
Ar putea fi o prevestire de rău augur? Sau e o rememorare... Simt că ascunde și ceva real