Dorina Pop, România, Panorama Literară, Octombrie 2023
3 Proză
Piața de zâmbete
Pe umerii bătrânei soarele cade ca o mângâiere matinală. În fiecare dimineață parcurge pe jos drumul de la domiciliul ei, o mică garsonieră sărăcăcioasă ca imagine, și piața centrală a orașului, situată pe celălalt mal al marelui fluviu. Un tramvai grăbit și vreo trei autovehicule rup pentru câteva momente liniștea, însă puținii trecători pietonali dezinteresați de ceea ce se-ntâmplă pe partea carosabilă a podului privesc luciul apei. Un spectacol sportiv de înaltă clasă li se derulează-n fața ochilor. Grupuri, grupulețe de ambarcațiuni, în care sportivii care vâslesc își etalează, prin intermediul tricourilor, culorile drapelelor țărilor de unde provin. Bătrânica, încurcată printre turiști, parc-ar vrea să și aplaude, dar decența o determină să renunțe. În jurul ei se aud șușoteli, pronosticuri și zărește chiar câteva mâini ce salută, în bătaia vântului călduț, sportivii care se antrenează pentru Campionatul Mondial de Canotaj.
O stare de bine, de pozitivitate o cuprinde pe femeia situată în toamna vieții și gândurile sale se resetează brusc. Urma să bătătorească piața de la un colț la celălalt pentru a descoperi posibilele oferte de legume sau fructe perisabile. Acum gândea diferit. Chiar revoluționar pentru bugetul său. Ce-ar fi să renunțe, măcar astăzi, la achiziționarea de produse de calitatea a doua?
Un semafor și vreo zece pași până la piață. Respiră hotărâtă să-și ducă gândul până la final. Astăzi va cumpăra ceva arătos, nu mere motove sau cartofi încolțiți. Visează la un ciorchine de struguri sau la o caserolă de zmeură, însă echivalentul financiar disponibil e doar pentru câteva boabe.
Freamăntul din interiorul pieței o încurcă puțin în luarea unei decizii. I se perindă prin fața ochilor și multiple cutii cu portocale sau mandarine, și ciorchini de banane, și cireșe de vreo trei tipuri, pe care repede le taie de pe lista sa imaginară când zărește prețul. La o tarabă mai sărăcăcioasă observă o grămadă de prune. Cu timiditate, dar hotărâtă în glas, se apropie și solicită vânzătoarei:
– Un kilogram de zâmbete, vă rog.
Și chiar se scotocește prin poșetă după portofel, pentru a plăti.
– Poftim? silabisește precupeața încurcată de solicitarea femeii.
– N-ați auzit bine? Un ki-lo-gram de zâm-be-te doresc!
– Îmi pare rău, s-au terminat cu o zi înainte de a mă angaja eu aici...
©Dorina Pop, 2023
...
-->
Comentarii
Aş putea continua (încercare ipotetică):
"Bătrâna, dezamăgită, își pune mâna pe inimă și se întoarce spre ieșire. În drumul ei, aude un râset cristalin și se întoarce. Un copilaș, care se juca cu o minge, îi zâmbește larg. Bătrâna îi zâmbește și ea, înapoi. Și, dintr-odată, simte că inima îi este inundată de bucurie.
Continuă să meargă, dar cu un pas mai ușor, cu un zâmbet pe buze. Și, pe parcurs, întâlnește și alte persoane care îi zâmbesc. O femeie tânără, care o ajută să-și transporte sacul cu cumpărături, un bărbat care îi dă loc la coadă, un bătrân care îi urează o zi bună.
La sfârșitul zilei, bătrâna se întoarce acasă, fericită. A cumpărat un kilogram de zâmbete, și nu regretă niciun ban."
Când lucrăm în colectiv, parcă misiunea-i mai ușoară. Vă mulțumesc, domnule Muntean.
Piața de zâmbete este o povestire scurtă de inspirație realistă, care explorează tema valorii zâmbetului.
Zâmbetul este tema centrală a povestirii. Este un simbol al bucuriei, al speranței și al iubirii.
Bătrâna reprezintă un simbol al experienței și înțelepciunii. Ea este capabilă să vadă frumusețea în lucrurile simple și să aprecieze valoarea zâmbetului.
Vânzătoarea reprezintă un simbol al ignoranței și al materialismului. Ea nu înțelege valoarea zâmbetului și crede că poate fi cumpărată.
Eu aşa le-am văzut...
Interesantă abordare și foarte aproape de adevăr. Îți mulțumesc, dragă Matei.
Dacă avem un surplus, putem și vinde zâmbete, dragă Aurelia. Să nu uităm însă, dacă ne lipsesc să achiziționăm...
P.S. Pupici.