Dorina Pop, România, Panorama Literară, Octombrie 2023
24 Proză
Răscumpărarea
– Bună ziua, domnule Nedelcu. Fiica dumneavoastră este la noi, spune o voce modificată parcă pe calculator.
– Ce? Vreau s-o văd!
Vreau să-mi sun fata, pentru a constata dacă informația primită e adevărată sau falsă, însă primesc un mesaj video. Mi se moaie picioarele. Mă așez și sorb câteva înghițituri de apă din paharul de pe birou. O sun pe Sofy, soția mea, să-i spun nenorocita știre. Ea, nu doar că fusese informată, i s-a transmis și suma răscumpărării – o sută de mii de euro. De unde scot eu banii ăștia? Sunt un biet profesor de matematică, cu rate la bancă, doi copii și o soție casnică. Doar meditațiile ne țin pe linia de plutire. Ce s-a întâmplat? De ce am fost tocmai eu vizat de excroci? Nu apuc să-mi fac ordine în gânduri, căci telefonul sună din nou:
– Hai, domn’ profesor, că nu ți-am cerut prea mult. O bagatelă. Mai mult rău mi-ai făcut tu, boule, când m-ai lăsat repetent în clasa a doisprezecea, să nu pot pleca dincolo. Așa că, scoate banu’, de vrei să-ți mai vezi odorul. Ai la dispoziție douăzeci și patru de ore să faci rost de sumă. Te voi suma să-ți comunic unde vom face tranzacția. Se subînțelege, că dacă mai vrei să-ți vezi fata vie, fără poliție sau alte șmecherii.
Nu pot să ripostez sau să comentez în vreun fel că-mi închide telefonu-n nas. Ce-i de făcut? Sun la 112 să transmit o răpire cu răscumpărare, dar pentru a nu fi urmărit, solicit ofițerului desemnat să se ocupe de caz să vină dânsul la liceul unde predau eu, în civil. N-a trecut o oră și ofițerul Georgescu mă aștepta în cancelarie.
– Cred că bănui cine-mi secestrează fata, domnule ofițer…
– Georgescu mă numesc.
– Încântat, eu sunt profesorul Nedelcu.
– Sunt doar ochi și urechi, domnule profesor, așa ca la școală.
– Nu-mi prea arde de glume, e în joc integritatea fiicei mele, însă nemernicul s-a cam dat de gol. Aș vrea, dacă sunteți de acord, să începeți investigațiile la această adresă.
Și îi întind un bilet cu numele și domiciliul celui pe care l-am lăsat repetent cu doi ani în urmă, argumentându-mi poziția. Polițistul solicită întăriri prin stație și-mi face semn că mă va ține la curent. O fugară strângere de mână și graba acestuia mi-a sugerat că a intrat în acțiune. Totuși fierb. Dacă l-am pus pe o pistă falsă? Dacă intenționat m-a mințit interlocutorul meu? Nu mai intru la ore, căci nu-s în stare, o rog pe o colegă să-mi țină locul și aștept. O așteptare dură cu variante teribilistice și câteva lacrimi. Primesc un ceai de tei și multe, multe încurajări, de la colegi, că totul va fi bine. Mi-e teamă. Cu greu îmi stăpânesc frica.
Tăcere. Speranță. Și timpul parcă stă-n loc. După vreo două ore sună telefonul.
– Am rezolvat problema, așa ca la matematică. Fata dumneavoastră este bine. Vă aștept la Secția doi de Poliție, pe strada Henri Coandă. Spuneți că sunteți așteptat de locotenentul Georgescu.
Convorbirea se întrerupe brusc. Acum aș încerca o teleportare, dar n-am studiat fenomenul îndeajuns și fug spre autovehiculul din parcare, cu speranța că-n maxim jumătate de oră îmi voi îmbrățișa fata.
©Dorina Pop
-->
Comentarii
Iar m-au "gâdilat" degetele şi nu am putut sta locului...
Am "construit" posibile variante de continuare...
continuare v1
Cu inima bătând cu putere și mâinile tremurând pe volan, am pornit spre Secția de Poliție. În timpul scurt al drumului, gândurile mi-au zburat sălbatic în toate direcțiile. Mă întrebam cum a fost posibil ca fata mea să ajungă în această situație. O mare neliniște mă cuprindea, dar speranța într-o revedere fericită mă ținea în viață.
Am ajuns la secția de poliție și am intrat cu inima strânsă. Locotenentul Georgescu m-a primit la biroul său. Arăta obosit, dar avea o privire hotărâtă.
- Domnule Nedelcu, vă rog să stați. Am informații importante pentru dumneavoastră. Fiica dumneavoastră se află în siguranță acum. Am eliberat-o și i-am acordat protecție. A reușit să ne ofere informații despre răpitori, iar aceasta ne-a permis să acționăm rapid.
Cu un suflet ușurat, am întrebat: "Dar cine sunt acești răpitori și ce au vrut de la ea?"
Locotenentul Georgescu mi-a spus că, în urma investigațiilor, a descoperit că un fost elev de-al meu, pe nume Andrei, era implicat în acest caz. Acesta fusese lăsat repetent de mine în clasa a douăsprezecea cu doi ani în urmă, iar acum se alăturase unui grup de infractori. Se pare că motivul răpirii era acela de a obține o sumă mare de bani și de a fugi din țară.
- Fiica dumneavoastră a fost extrem de curajoasă, domnule Nedelcu. A reușit să ne ofere informații cruciale și ne-a ajutat să-i identificăm pe răpitori. Acum aceștia sunt în custodia poliției.
Am simțit o amestecare de emoții în acel moment. Mulțumire pentru siguranța fiicei mele și furie față de fostul meu elev, care s-a transformat într-un infractor periculos. Am întrebat locotenentul Georgescu cum pot contribui la această anchetă și cum pot să-l ajut pe Andrei să-și revină pe calea cea bună.
Ne-am consultat și am convenit să colaborez cu poliția pentru a ajuta la prinderea celorlalți infractori și pentru a-l sprijini pe Andrei în recuperarea sa. În cele din urmă, mi-am putut îmbrățișa fiica, iar aceasta mi-a spus că era mândră de mine pentru modul în care am gestionat situația.
În săptămânile care au urmat, am colaborat strâns cu poliția pentru a asigura o anchetă solidă. Andrei a fost arestat și dus în fața legii. În cele din urmă, a acceptat să coopereze cu autoritățile și să dezvăluie detaliile implicate în grupul infracțional.
Acest incident a adus o schimbare profundă în viața noastră, iar eu am învățat că uneori poți găsi răscumpărare nu numai în bani, ci și în acțiuni corecte și în capacitatea de a ierta. Fiica mea și cu mine ne-am apropiat și mai mult, iar fostul meu elev a avut ocazia să-și îndrepte greșelile.
În cele din urmă, am învățat că viața ne poate supune la încercări dificile, dar putem să ne depășim fricile și să căutăm soluții atunci când cei dragi sunt în pericol.
următoarele posibile 2 variante am să încerc să le postez în timp util pe Experiment literar...
Baftă.
O povestire bine scrisă, care prezintă o situație dramatică, dar și o rezolvare fericită. Din păcate astfel de rezolvări "uşoare" sunt rare, dramatic este că de foarte multe ori răpirile se "rezolvă" foarte rar, şi uneori niciodată. Povestirea noastră m vse încheie brusc. Ar fi fost interesant să aflăm mai multe despre consecințele răpirii pentru profesor și fiica sa.
Ar fi fost palpitant să dezvolt „consecințele răpirii”, însă posibil să nu mă fi încadrat în baremul celor 40 de rânduri. În altă ordine de idei, trebuie să lași cititorului plăcerea de a-și dezvolta imaginația raportat la textul citit. Și în fond, răpitorul era un fost elev foarte slab la matematică. Nu făcea parte din vreo organizație nonconformistă - mafie, fost deținut. Fata nu cred că a fost maltratată, căci răpitorul acesteia e un... prostuț.