Dorina Pop, România, Panorama Literară, Octombrie 2023
- Proză
Respirația unui gând ruginit de vreme
Nu îndrăznesc să-mi număr anii. Poate ar fi mai simplu să privesc în cartea de identitate. Dezamăgire, disconfort și… teama de iarnă. Ați ghicit! Mă zbat în toamna vieții, dar în sufletul meu zi de zi înmugurește o idee, un gând, o dorință, care cu timpul se materializează în prezentul meu de azi, de mâine sau dintr-o zi oarecare. Sufletul meu trăiește o eternă primăvară și-i mulțumesc lui Dumnezeu că-mi îngăduie acest lucru. Trupul, până mai ieri verde, s-a copt în meandrele vieții. N-aș putea spune că tot răul din lume a dat buzna spre mine, călindu-mă, dar dacă privesc atentă în oglindă zăresc o față șifonată încadrată de-o pleată grizonată. Schimbarea de dragul schimbării o detest, însă această șlefuire a aspectului meu exterior îmi conferă un aer de inteligență. E la fel ca-n proverbul: „Cine nu are bătrâni să-și cumpere!” Adică, cum - am îmbătrânit? Posibil și ce dacă. Viața nu stă-n loc. Nu mă gândesc cu groază la ce va fi, ci îmbrățișez amintirile ca pe o oază de relaxare.
©Dorina Pop
-->
Comentarii
Proza "Respirația unui gând ruginit de vreme" este o meditație asupra trecerii timpului și a schimbărilor pe care aceasta le aduce în viața omului. Naratorul, o femeie în vârstă, se confruntă cu două realități diametral opuse: pe de o parte, se simte copleșită de trecerea anilor și de semnele pe care aceasta le lasă pe trupul ei, pe de altă parte, în sufletul ei continuă să înflorească idei, gânduri și dorințe care îi conferă o stare de prospețime și vitalitate.
Vă mulțumesc pentru sinteza scurtei mele proze.
NOTĂ: până pe joi sunt în deplasare laTg. Jiu astfel că e mai dificil să redactez variante sau continuări dsau să editez postările.
De la 1 noiembrie mă aventurez și eu în proze și eseuri...
Abia aștept să citesc proze „marca Muntean”. Baftă.