Dorina Pop, România, Panorama Literară, Octombrie 2023
3 Proză
Servieta de piele neagră
– O să fiu direct, căci cred că sunt urmărit, Mănăilă.
– Sunt doar ochi și urechi, Lungule.
– Apelez la tine, în disperare de cauză, nu ca la un fost coleg de facultate, ci m-am agățat de funcția de procuror pe care-o deții de ceva timp. Dar să sintetizez problema în cinci minute. Acum trei ani mi s-a propus să lucrez sub acoperire ca șofer la senatorul Vintilă. A trebuit să-mi schimb identitatea, să renunț la multe alte privilegii din viața mea anterioară, însă Livia m-a urmat pe acest drum spinos. Apropo acum mă numesc Adam Georgescu.
– Încântat de cunoștință, Lungule, dar care-i problema? Ziceai adineauri că ai putea fi urmărit.
– Problema e... Livia. Simt că s-a-ncurcat cu mototolul de senator. Eu adun dovezi să-l încriminez de corupție și el mi-a furat nevasta.
– Nu ți-a furat-o, bă. Tot nevasta ta e...
Scrășnitul nervos din dinți și pumnul dat în banca pe care sunt așezați cei doi îl determină pe procurorul Mănăilă să ia o atitudine solemnă, căci nici el nu mai putea zăbovi în parc, însă fostul său coleg de facultate se ridică ca și când nici nu-l cunoaște și grăbește pasul pierzându-se pe aleile parcului. Pierdut în amintiri, Mănăilă întârzie pe banca umbrită până când sunetul telefonului îl scoate din visare. Nu răspunde, dar se ridică de pe bancă cu gândul la Lungu. Își însușește servieta de piele neagră, uitată de fostul său coleg de facultate, sperând că i-o va restitui la următoarea întrevedere.
La marginea parcului, agitația de lângă șosea îl determină să grăbească pasul. Poliție. Salvare. Și... Lungu întins pe caldarâm. Respiră adânc, însă decide să nu se oprească, ar fi putut fi recunoscut. Strânge mânerul servietei mai puternic și se îndreaptă hotărât spre biroul său din sediul tribunalului cu gândurile împărțite-n două: a fost un simplu accident sau… mână criminală? O lacrimă-i cade pe cravată. Alte și alte gânduri se-ncurcă în tristețea lui. Ajunge în birou, închide ușa cu cheia pe interior și scotocește prin servietă. Un zâmbet amar îi șoptește că poate clădi o răzbunare. Cu ce preț?! Își ascunde capul între brațe, spijinindu-se de birou și suspină. Cuvintele-i s-au înecat în lacrimi, durerea a întunecat plimbarea în parc.
©Dorina Pop
-->
Comentarii
Tema principală a povestirii este corupția în politică. Dorina ne prezintă corupția ca fiind o problemă gravă care afectează societatea. Eu încerc o posibilă continuare... (e o idee interesantă de abordat în viitor - cea a continuărilor posibile):
Continuare la Servieta de piele neagră
Capitolul 2
Procurorul Mănăilă se uită la servieta de piele neagră pe care a găsit-o lângă fostul său coleg de facultate, Adam Georgescu. Servieta este încuiată, dar Mănăilă are cheia.
El se gândește la ce a spus Adam Georgescu. Adam crede că soția lui, Livia, s-a încurcat cu senatorul Vintilă. Mănăilă nu este sigur dacă Adam are dreptate, dar este îngrijorat pentru el.
Mănăilă scoate cheia din buzunar și descuiă servieta. În interior găsește un dosar gros de hârtii. Mănăilă începe să răsfoiască dosarul.
Dosarul este plin de dovezi care incriminează senatorul Vintilă de corupție. Mănăilă este șocat. El nu știa că Adam era un agent sub acoperire.
Mănăilă realizează că Adam a fost ucis. El a fost lovit de o mașină, dar Mănăilă crede că a fost asasinat.
Mănăilă decide să folosească dovezile din dosar pentru a-l aduce pe senatorul Vintilă în fața justiției. El va face dreptate pentru Adam și pentru Livia.
Am citit undeva, acum câțiva ani, faptul că-n proză trebuie să nu spui tot, ci să lași imaginația cititorului să lucreze, adăugând ca-ntr-un exercițiu, diverse continuări narațiunii. Și dacă a fost un banal accident? Noi ne închipuim și vrem să fie crimă, însă gelozia lui Adam putea să-l ducă spre mari dezechilibre.
Dacă a fost crimă, înseamnă că senatorul, ajuns prin șiretlicuri în vârful scării sociale, nu avea încredere în nimeni și-și urmărea proprii angajați. Livia, pentru el, a fost doar o primă etapă în răzbunarea pe care-a clădit-o împotriva așa zisului său șofer - Adam.
Vă mulțumesc, domnule Muntean.
Ai oglindit bine mesajul prozei mele, dragă Aurelia. Mulțumesc.
este o poveste despre prietenie, trădare și răzbunare... cu răzbunarea nu pot fi deacord, se pot găsi alte căi...
Dacă corupția-i în floare, răzbunarea-i ca o armă de apărare. Ăți mulțumesc pentru popas, dragă Matei.