Experiment colectiv
continuare pentru Dorina Pop - Nuanţe de gri (oiginal) din data de 21.10.2023
Nuanţe de gri (2)
continuare 2 v1
Emilia se ridică și se așază pe genunchi în fața lui Virgil.
Emilia: Te rog, spune-mi că nu-mi ascunzi ceva.
Virgil: Nu-ți ascund nimic, Emilia. Eu te iubesc și vreau să rămânem împreună.
Emilia: Dar de ce nu ai venit la primărie?
Virgil: Am avut o revelație.
Emilia: O revelație?
Virgil: Da. Am realizat că nu sunt pregătit să devin tată.
Emilia: Ce vrei să spui?
Virgil: Vreau să spun că nu sunt sigur că vreau să am copii.
Emilia: Dar de ce?
Virgil: Pentru că aș vrea să fim liberi. Să călătorim, să ne bucurăm de viață.
Emilia: Dar copiii nu ne vor împiedica să facem asta.
Virgil: Nu știu. Poate că da.
Emilia: Virgil, te rog, nu-mi spune că te-ai răzgândit în privința noastră.
Virgil: Nu m-am răzgândit în privința ta. Te iubesc mai mult ca niciodată.
Emilia: Atunci de ce nu vrei să avem copii?
Virgil: Pentru că am teamă.
Emilia: Teamă de ce?
Virgil: Teamă că nu voi fi un tată bun. Teamă că nu voi putea oferi copiilor mei tot ce au nevoie.
Emilia: Virgil, tu ești un om bun. Vei fi un tată minunat.
Virgil: Nu sunt sigur.
Emilia: Dar eu sunt sigură.
Emilia se ridică și-l îmbrățișează pe Virgil.
Emilia: Te iubesc, Virgil. Și voi fi mereu alături de tine, indiferent de ce decizie vei lua.
Virgil o strânge în brațe pe Emilia. Își dă seama că are dreptate. O iubește și vrea să fie împreună cu ea. Dar nu este încă pregătit să devină tată.
Virgil: Mulțumesc, Emilia.
Emilia: De ce?
Virgil: Pentru că m-ai ajutat să înțeleg ce vreau.
Emilia: Ce vrei?
Virgil: Vreau să rămânem împreună. Dar vreau să așteptăm încă un pic înainte de a avea copii.
Emilia: Sunt de acord.
Virgil și Emilia se sărută lung, lung, lung... Știu că nu va fi ușor, dar sunt hotărâți să facă totul pentru a avea o relație fericită.
Sfârșit
©Ioan Muntean, 2023
-->
Comentarii
Experiment colectiv
continuare pentru Dorina Pop - Nuanţe de gri (oiginal) din data de 21.10.2023
Nuanţe de gri (2)
continuare 2 v3
– Și de ce n-ai venit la primărie, dacă nu e vorba de mătușa Vera?
Virgil a oftat și a spus:
– Pentru că... nu sunt pregătit să fiu tată.
Emilia a rămas surprinsă.
– Ce? De ce nu ești pregătit?
– Pentru că... nu știu dacă aș putea să-mi dau copiii înapoi în pământ.
– Ce spui?
– Dacă am copii, ei vor fi oameni-viermi. Sau mai rău, viermi-oameni. Nu aș putea să-i condamn la o viață așa.
Emilia l-a privit în ochi și a spus:
– Virgil, nu-ți face griji. Copiii noștri vor fi bine.
– Cum poți să fii sigură?
– Pentru că eu te iubesc și voi face tot ce-mi stă în putință să-i feresc de orice rău.
– Dar...
– Nu-ți mai face griji, Virgil. Totul va fi bine.
Virgil a zâmbit și a spus:
– Mulțumesc, Emilia.
– De nimic, iubito.
– Dar... ce vom face cu planurile noastre de nuntă?
– Le vom amâna până când vei fi pregătit să devii tată.
– Și dacă nu voi fi niciodată pregătit?
– Atunci vom găsi o soluție.
– O soluție?
– Da, o soluție.
Emilia a zâmbit din nou și l-a sărutat pe Virgil.
Sfârșit
...
©Ioan Muntean, 2023
Experiment colectiv
continuare pentru Dorina Pop - Nuanţe de gri (oiginal) din data de 21.10.2023
Nuanţe de gri (3)
continuare 3 v3.1
Cinci ani mai târziu
Virgil și Emilia erau fericiți împreună. Se căsătoriseră în cele din urmă, iar acum aveau doi copii, un băiat și o fată.
Copiii lui Virgil erau diferiți de ceilalți copii. Ei aveau pielea albă, dar aveau și trăsături de viermi. Părul lor era negru și rar, iar ochii lor erau mari și verzi.
Virgil nu-și mai făcea griji pentru copiii săi. El știa că Emilia îi va proteja și că îi va iubi indiferent de felul în care arătau.
O zi, Virgil se plimba cu copiii săi prin parc.
- Tati, de ce suntem diferiți de ceilalți copii? a întrebat fiul lui.
- Pentru că sunteți copiii mei, și eu sunt un pic diferit, a răspuns Virgil.
- Dar tu ai fost om cândva, nu-i așa? a întrebat fiica lui.
- Da, a spus Virgil. Dar acum sunt un om-vierme.
- Și asta e rău? a întrebat fiul lui.
- Nu, a spus Virgil. Nu e rău. E doar diferit.
Copiii lui Virgil au zâmbit.
- Suntem fericiți să fim diferiți, a spus fiul lui.
- Da, a spus fiica lui. E distractiv să fim unici.
Virgil și-a îmbrățișat copiii.
- Te iubesc, a spus el.
- Și noi te iubim, tati, au spus copiii lui.
Virgil a știut că a luat decizia corectă.
El și Emilia erau fericiți împreună, iar copiii lor erau iubiți și acceptați.
...
©Ioan Muntean, 2023
Experiment colectiv
continuare pentru Dorina Pop - Nuanţe de gri (oiginal) din data de 21.10.2023
Nuanţe de gri (2)
continuare 2 v2
Emilia l-a privit pe Virgil cu îngrijorare. Era clar că ceva nu era în regulă cu el.
„Și ce-ai vrea să facem?” a întrebat ea.
Virgil a oftat. „Nu știu. Mă simt pierdut.”
„De ce?”
Virgil a ezitat o clipă, apoi a spus: „M-am gândit că nu vreau copii.”
Emilia a rămas șocată. „De ce?”
„Pentru că... pentru că nu știu ce ar fi. Ce fel de copii am avea? Ar fi oameni-viermi sau viermi-oameni? Nu vreau să le fac rău.”
Emilia a înțeles. „Ești îngrijorat pentru ei.”
„Da.”
„Dar nu trebuie să fii. Eu te voi ajuta să-i creștem.”
Virgil a zâmbit. „Îți mulțumesc.”
„Dar... ce vom face acum?” a întrebat Emilia. „Amânăm nunta?”
Virgil a clătinat din cap. „Nu. Nu vreau să mai așteptăm. Ne luăm de azi. Chiar dacă nu vom avea copii, tot vreau să fiu cu tine.”
Emilia a zâmbit din nou. „Știu că vrei să fii cu mine. Și eu te vreau.”
S-au sărutat, iar Virgil a simțit că o povară grea i-a fost ușurată de pe umeri.
Sfârșit
...
©Ioan Muntean