Maraton Panorama Literară 2024, martie
05. (poezie, cyberpoem)
ciclul „fost-ai lele"
A fi Baba Dochia
#poezie-tradiţională
A fi Baba Dochia, fir de vreme întrupat,
În cojoacele grele, anotimpuri împletite.
O mândră gardiană a timpului rostuit,
Cu ochii de sticlă, privind în adâncul răsărit.
Prin neaua de pe munte, pas cu pas pornesc,
Povesțile de iarnă în cojoacele-i se cerne.
Cu fiecare fir, o legendă se așterne,
Baba Dochia, țesătoare de veacuri, înțelepciune purtând.
Primăvara în suflet, iar iarna în mers,
O batranică povară, dar și un univers.
În cojoacele-i, soarele și norii joacă,
O femeie, o legendă, un colț de viață.
Și când soarele dogorește pe cărarea sa,
Cojoacele albastre se desfac, se schimbă.
A fi Baba Dochia, o poveste mereu veche,
Dar fiecare an, o nouă vreme întreagă.
În cojoacele-i, povești de demult străbat,
A fi Baba Dochia, o binecuvântare în prag de anotimp.
Cu fire de timp înfipte în podoabele-i lungi,
O prezență fermă, ca o rădăcină într-un veac adânc.
©Ioan Muntean, 2024
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
-->
Comentarii
A fi azi Baba Dochia
În vârful muntelui, cu cojoacele-n vânt,
Baba Dochia stă, cu privirea de punkist.
N-are nevoie de reguli, n-are nevoie de rând,
Ea e liberă, e rebelă, e artist.
[...]
continuare şi alte variante pe experiment HORS CONCOURS