Maraton Panorama Literară 2024, iunie
Ioan Muntean - Panorama literară, iunie 2024
04.. (proză)
„Aventurile Teiei și ale lui Albin” (poveste adaptată)
Într-o vreme când lumea era tânără, într-un sat ascuns printre dealuri, trăiau doi tineri, Teia și Albin. Teia era fiica pădurarului, o fată cu ochi căprui și părul ca mierea, iar Albin era fiul fierarului, un tânăr puternic cu ochi albaștri ca cerul.
Se iubeau cu o dragoste pură și sinceră, dar destinul avea alte planuri pentru ei. Într-o zi, domnitorul țării, un om crud și gelos, a aflat despre frumusețea Teiei și a trimis oamenii săi să o aducă la palat.
Albin, în încercarea de a-și proteja iubita, s-a luptat cu oamenii domnitorului, dar a fost învins și ucis. În locul unde a căzut, a apărut o insectă mică, cu un ac în coadă - o albina, care îi poartă numele.
Teia, adusă la palat, a refuzat avansurile domnitorului, rămânând credincioasă lui Albin. Întristată și singură, Teia a murit de dor. Drept răzbunare, a fost îngropată într-un loc pustiu, unde a crescut un copac falnic cu flori mirositoare - un tei.
În fiecare vară, micuța albina vine la tei, adunând nectarul dulce al florilor sale. Zborul ei este un dans de dragoste și dor, un omagiu adus iubirii pierdute. Și astfel, povestea lor continuă, chiar și dincolo de moarte, în fiecare vară, când teiul înflorește și albinele dansează printre ramurile lui. Acesta este adevărata legendă a teiului, o poveste de dragoste eternă.
După moartea Teiei, sufletul ei a devenit parte din copacul de tei, iar Albin, transformat într-o albina, a continuat să trăiască prin zborul său. În fiecare vară, când teiul înflorește, Albin se întoarce la Teia, adunând nectarul dulce al florilor sale.
Într-o zi, un vânt puternic a lovit satul, amenințând să rupă copacul de tei. Albin, văzând pericolul, a zburat prin sat, chemând toate albinele să vină în ajutor. Împreună, au adunat polen și l-au transformat în ceară, întărind trunchiul teiului și salvându-l de la distrugere.
Altă dată, o secetă severă a pustiit pământul, lăsând teiul fără apă. Albin, împreună cu albinele, a căutat apa în cele mai îndepărtate părți ale pământului, aducând-o înapoi în gurile lor mici și hrănind rădăcinile teiului.
Și astfel, Teia și Albin, deși separați de moarte, au continuat să trăiască împreună. Teia, prin copacul de tei, oferind adăpost și hrană albinelor, iar Albin, prin zborul său neobosit, protejând teiul și aducându-i viață.
Mai apoi, într-o altă zi, un hoț de albine a venit în sat, cu intenția de a fura albinele pentru mierea lor dulce. Albin, văzând pericolul, a știut că trebuie să protejeze colonia sa.
A zburat în jurul hoțului, înțepându-l și distrăgându-l, în timp ce restul albinelor s-au ascuns în interiorul teiului. Hoțul, dureros și speriat, a fugit din sat, lăsând albinele în pace.
Între timp, Teia, simțind pericolul, a început să-și scuture florile, răspândind un parfum puternic care a atras albinele din satele învecinate. Aceste albine noi au venit să ajute, întărind colonia lui Albin și asigurând supraviețuirea teiului.
După această încercare, Albin și Teia au devenit și mai strâns uniți. Albin, cu curajul și devotamentul său, a arătat că dragostea poate învinge orice obstacol, iar Teia, cu generozitatea și puterea sa, a demonstrat că dragostea poate aduce viață și prosperitate.
Şi v-am spus povestea lor, o poveste de dragoste și devotament care transcende moartea, o poveste care continuă să fie spusă în fiecare vară, când teiul înflorește și albinele dansează printre ramurile lui. Acesta este adevărata legendă a teiului și a albinei, o poveste de dragoste eternă.
©Ioan Muntean, 2024
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
-->
Comentarii
Interesantă poveste. Admirație.
Mulţumesc! 🙏🙏🙏