Maraton Panorama Literară 2024, septembrie
17. (poezie, cyberpoem)
Baladă-jazz de toamnă
~ bahice [24] ~
Într-o grădină tainică, sub razele lunii,
Două trupuri se-mbrățișează, pierdute în junii.
Frunzele șoptesc povestea lor, în adierea vântului,
Iar vinul roșu, ca sângele, le încălzește sufletului.
Dezbrăcați de haine, dar îmbrăcați în dor,
Se cufundă în plăcere, uitând de orice nor.
Săruturi fierbinți, ca jarul unui foc,
Într-o noapte de toamnă, sub cerul baroc.
Piele pe piele, suflet pe suflet,
Într-un dans al pasiunii, fără regret.
Corpul ei, o pânză, pe care el scrie versuri,
Cu fiecare atingere, iubirea lor e-n râuri.
În lumina lunii, se deschid ca două flori,
Într-o grădină magică, departe de zori.
Timpul se oprește, iar eternitatea începe,
În brațele celuilalt, sufletul lor se concepe.
Dar în adâncul grădinii, un secret se ascunde,
O umbră întunecată, care se întinde.
Un zgomot ciudat, un foșnet în frunziș,
Întrerupe armonia și îi tulbură pirziş.
Ochii lor se întâlnesc, plini de teamă și de dor,
Simt că ceva se schimbă, că destinul le-a adus un zor.
Într-o clipă, totul prin vin apare,
Iar iubirea lor este pusă la încercare.
Un vânt rece suflă, aducând cu sine misterul,
Iar în grădină, se aude un râs diavolesc, căprui.
Ei se prind de mâini, hotărâți să înfrunte necunoscutul,
Și împreună, pătrund în adâncul întunericului.
În fața lor, o ușă veche, de lemn și fier,
Păzește un secret, ascuns de-a lungul veacurilor.
Cu inima bătându-le, o deschid cu grijă,
Și pătrund într-o lume plină de farmece și de mituri.
O cameră întunecată, luminată doar de o candelă,
Pe un altar, un obiect strălucitor, de o frumusețe rară.
Un zâmbet enigmatic apare pe chipul ei,
Și încet, dezvăluie secretul care i-a adus aici.
Este un talisman, care le poate schimba destinul,
Dar și le poate aduce pierzanie și ruină.
El o privește, cu o dorință arzătoare,
Și o întreabă: „Ești pregătită să afli adevărul?”
Ea îi răspunde cu un oftat adânc,
Și-i spune: „Iubirea noastră este mai puternică decât orice banc.”
Împreună, ridică talismanul,
Și în acel moment, lumea lor se transformă.
O lumină orbitoare îi învăluie răcut,
Iar ei se trezesc într-un loc necunoscut,
Unde timpul nu mai există,
Și iubirea lor este o festă.
©Ioan Muntean, 2024
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
-->
Comentarii