Ioan Muntean - Panorama literară, octombrie 2023
24. (cyberpoem)
când se înserează toamna
depărtarea se acutizează
cu litere de dor
năvalnica iubire înflorește
gândurile se năpustesc asupra celui drag
ca valurile mării asupra țărmului
inima bate nebunește
în așteptarea unei îmbrățișări
dorul este ca o rană deschisă
care nu se închide niciodată
iubirea este ca o floare rară
care înflorește doar în întuneric
în noaptea întunecată
iubirea devine mai puternică
ea este ca o lumină care strălucește în întuneric
ca o speranță care nu se stinge niciodată
când se înserează toamna
iubirea este cel mai puternic sentiment din lume
©Ioan Muntean, 2023
variante/continuări în grupul EXPERIMENT LITERAR
Maraton Panorama Literară
contact organizatori: biblioteca.cronopedia@gmail.com sau fabulatortemporis@gmail.com
Comentarii
Apusul îmbrățișează toamna blând
Când frunzele adorm pe pământ.
E vrajă, mister ruginiu,
Răcoare și timpu-i târziu.
Apusul toamnei e tandru și blând,
Când frunzele cad pe pământul ruginiu.
În vrajă și misterul serii ne scufund,
Răcoarea se simte, timpul e târziu.